Dexametazona reduce inflamația pulmonară fără a afecta răspunsul imun esențial
Cercetătorii de la Trinity College Dublin și Spitalul St. James au demonstrat că dexametazona, un steroid antiinflamator frecvent prescris, poate diminua inflamația dăunătoare provocată de Mycobacterium avium fără a slăbi capacitatea celulelor imunitare umane de a controla infecția.
Aceste descoperiri sugerează că dexametazona ar putea oferi o nouă abordare adjuvantă pentru gestionarea mai eficientă a bolii cauzate de micobacterii netuberculoase (NTM).
Infecțiile cu NTM reprezintă o provocare globală în creștere, în special în rândul persoanelor cu boli pulmonare cronice. Tratamentul necesită adesea cure prelungite cu mai multe antibiotice, însă mulți pacienți continuă să experimenteze simptome cauzate de inflamația persistentă. Steroizii nu sunt utilizați în mod obișnuit în cazul bolii NTM, deoarece clinicianții au fost tradițional precauți în a suprima răspunsurile imune ale celulelor T în timpul infecției.
„Studiul nostru sugerează că ar putea fi posibil să ajustăm acest răspuns prin reducerea inflamației dăunătoare, păstrând în același timp apărările imune care ajută la controlul infecției”, a declarat Dr Donal Cox, autor senior al cercetării.
Echipa de cercetare, care își desfășoară activitatea la Institutul de Medicină Translațională Trinity, a investigat modul în care macrofagele umane, celule imune specializate care acționează ca prima linie de apărare împotriva infecțiilor, reacționează la Mycobacterium avium.
Au descoperit că tratamentul cu dexametazonă a redus semnificativ activitatea metabolică a macrofagelor provocată de infecție, în timp ce a diminuat și producția de semnale inflamatorii. Este important de menționat că steroidul a redus răspunsul inflamator, dar nu a crescut creșterea bacteriană în aceste celule imune esențiale.
Cercetătorii au ales să realizeze această cercetare având în vedere progresele în domeniul cercetării imunometabolismului, care au arătat că metabolismul celulelor imune joacă un rol important în determinarea modului în care macrofagele răspund la infecții. Deși acest aspect a fost bine studiat în bolile infecțioase precum tuberculoza, se știe foarte puțin despre modul în care metabolismul influențează răspunsurile imune la NTM.
Grupul de cercetare de la Trinity a demonstrat anterior că dexametazona alterează metabolismul macrofagelor infectate cu Mycobacterium tuberculosis. Prin urmare, au dorit să stabilească dacă căi similare ar putea fi vizate în timpul infecției cu Mycobacterium avium și dacă inflamația ar putea fi redusă fără a compromite capacitatea naturală a organismului de a controla infecția.
Printre descoperirile cheie se numără: producția de „citochine inflamatorii”, TNF, IL-1β, IL-6 și IL-8, care cresc inflamația, este semnificativ redusă după tratamentul cu dexametazonă; macrofagele tratate cu dexametazonă își păstrează capacitatea de a controla Mycobacterium avium; rezultatele demonstrează că răspunsurile inflamatorii pot fi separate de controlul bacterian în macrofagele umane.
Impactul potențial al acestei cercetări este semnificativ, dat fiind că infecțiile NTM sunt în creștere la nivel mondial, iar complexul Mycobacterium avium este printre cele mai frecvente cauze ale bolii pulmonare NTM. Pacienții necesită o terapie antibiotică multidrog prelungită, iar inflamația cronică poate contribui semnificativ la simptomele și calitatea vieții pacienților, chiar și în timpul unui tratament antimicrobian eficient.
„Strategiile actuale de tratament pentru boala NTM se concentrează în principal pe eliminarea bacteriilor”, a declarat Dr Cox. „Cu toate acestea, inflamația în sine poate contribui semnificativ la simptome și la daune tisulare la pacienți, așa că găsirea unor modalități de a controla inflamația fără a afecta imunitatea antimicrobiană înnăscută oferă o posibilitate de a dezvolta terapii mult mai eficiente.”
„Acest studiu oferă dovezi că dexametazona ar putea reuși să facă acest lucru. Deși sunt necesare studii suplimentare, descoperirile noastre sunt promițătoare, deoarece oferă un raționament solid pentru investigarea steroizilor ca terapii potențiale dirijate către gazdă, pe lângă tratamentele antimicrobiene existente.”
Cercetarea a demonstrat rolul central al glicolizei în răspunsul gazdelor macrofagelor la NTM. Această schimbare metabolică mieloidă este suficientă, dar nu necesară pentru efectul antimicrobian al macrofagelor. Aceste date susțin dezvoltarea steroizilor ca terapii adjuvante antimicrobiene pentru această boală importantă.
