Cercetătorii explică de ce mersul devine mai greu odată cu vârsta
Cercetările recente din Australia oferă explicații pentru care mersul devine adesea mai lent și mai obositor odată cu înaintarea în vârstă.
Studiul, condus de cercetători de la Universitatea Flinders și Universitatea din Canberra, sugerează că, pe măsură ce îmbătrânim, corpul renunță treptat la eficiența mișcării în favoarea menținerii stabilității și a poziției verticale.
Cercetătorii au analizat datele de mișcare de la 107 adulți sănătoși cu vârste cuprinse între 26 și 86 de ani. Aceștia au descoperit diferențe mici, dar semnificative, legate de vârstă în modul în care glezna și mușchii din apropiere gestionează fiecare pas.
Conform lui Dr. Cody Lindsay, autor principal și expert în tehnologia sportului și exercițiilor, glezna joacă un rol esențial în menținerea echilibrului, ajutând, în același timp, la propulsarea corpului înainte.
„Pe măsură ce îmbătrânim, corpul începe să favorizeze stabilitatea în detrimentul eficienței,” afirmă Dr. Lindsay, de la Institutul Flinders Caring Futures. „Aceasta ne ajută să rămânem în picioare, dar face ca mersul să fie mai solicitant.”
Cercetătorii au observat că adulții în vârstă sunt mai predispuși să activeze simultan mușchii opuși din jurul gleznei. Această schemă este cunoscută sub numele de co-contractare, care face articulația gleznei mai rigidă și poate îmbunătăți stabilitatea atunci când piciorul atinge solul.
Cu toate acestea, Dr. Lindsay subliniază că acest lucru vine cu un cost. „Întărirea articulației face mersul mai sigur, dar înseamnă și că mușchii depun un efort mai mare fără a genera o mișcare înainte semnificativă,” spune acesta.
Participanții mai în vârstă au generat, de asemenea, mai puțină putere de împingere cu fiecare pas. Drept urmare, pașii lor erau mai scurți, iar viteza de mers era mai mică.
Conform profesorului asociat Maarten Immink, co-autor al studiului, aceste constatări indică o schimbare mai amplă în modul în care corpul gestionează mișcarea pe măsură ce oamenii îmbătrânesc. „Sistemul nervos adoptă o abordare de siguranță, compensând schimbările legate de vârstă prin favorizarea stabilității în detrimentul performanței,” afirmă acesta, conducător al Programului de Cercetare Active Lives din cadrul Institutului Caring Futures de la Universitatea Flinders.
„Aceste schimbări pot, de asemenea, să crească oboseala și să facă mersul pe distanțe lungi mai provocator, reducând, în același timp, capacitatea de a recupera după o cădere sau o alunecare — un factor cheie în accidentele din rândul persoanelor în vârstă.”
Chiar și schimbările treptate pot afecta încrederea și independența, iar oamenii pot observa că se obosesc mai repede sau se simt mai instabili, mai ales pe teren accidentat.
Rezultatele sugerează, de asemenea, posibile modalități de a ajuta persoanele să-și mențină mobilitatea pe măsură ce îmbătrânesc. În loc să se concentreze doar pe dezvoltarea forței, cercetătorii recomandă ca programele de exerciții să sublinieze și echilibrul și coordonarea, având în vedere modul în care mușchii diferiți colaborează în timpul fiecărui pas.
„Pentru australienii în vârstă, acțiuni simple pot face o diferență, inclusiv activitatea fizică regulată, exerciții de echilibru, cum ar fi tai chi, întărirea mușchilor picioarelor inferioare și activități care provoacă coordonarea,” explică Dr. Lindsay, de la Colegiul de Sănătate și Împuternicire al Universității Flinders.
„Menținerea activității este unul dintre cele mai importante lucruri pe care oamenii le pot face, iar exercițiile mici și constante pot ajuta la păstrarea încrederii, mobilității și independenței pentru o perioadă mai lungă.”
Cercetătorii speră că aceste descoperiri pot contribui la îmbunătățirea strategiilor de prevenire și reabilitare menite să reducă accidentele și să sprijine îmbătrânirea sănătoasă.
