Potențiale electrice intracraniene oferă indicii despre tulburările prelungite de conștiință
Tulburările prelungite de conștiință (pDOC) reprezintă stări în care pacienții nu prezintă dovezi fiabile de conștiență după un traumatism cranian sever.
În ciuda existenței unor instrumente validate, rata de diagnosticare greșită asociată cu pDOC este considerabil de ridicată. Potențialele electrice locale (LFP) furnizează date pentru calibrerea biomarkerilor non-invazivi și contribuie la înțelegerea substanțelor mecanice ale conștiinței. Studiul prezintă dovezile actuale referitoare la caracteristicile LFP intracraniene în pDOC.
Detectarea corectă a pDOC este dificilă la pacienții cu leziuni cerebrale severe, iar diagnosticarea greșită limitează eficiența tratamentului. Dovezile actuale indică o rată de diagnosticare greșită de 40%, chiar și cu utilizarea unor instrumente avansate de detectare. Aceasta se datorează în principal condițiilor pacienților – epuizare, sedare sau stări neresponsive. În prezent, medicii depind de diferite tehnici de scanare cerebrală ca procedură de confirmare pentru identificarea conștiinței la pacienți.
O echipă de cercetători de la Universitatea Medicală Hebei a revizuit mai multe baze de date științifice pentru a oferi o imagine de ansamblu asupra metodelor de gestionare a pDOC. Principalul accent a fost pus pe studiile care au măsurat direct semnalele electrice ale creierului la pacienții cu pDOC, denumite „potențial local de câmp”. Studiul condus de Conghui Li și Yi Yang a fost publicat în Volumul 12, articolul numărul 22, pe 13 iulie 2026, în Jurnalul Neurochirurgical Chinez. Conghui Li a declarat: „Ne propunem să analizăm modul în care înregistrările semnalelor electrice ale creierului susțin diagnosticul pDOC și să studiem posibilele rezultate și limitări ale acestei tehnici.”
Această analiză de revizuire propune un model de rețea de comunicare cerebrală pentru a explica modul în care o leziune cerebrală duce la inconștiență pe termen lung. Conform acestui model, leziunea cerebrală afectează sau distruge multe celule nervoase, perturbând fluxul semnalelor electrice către zonele profunde ale creierului, precum talamusul. Ca urmare, comunicarea între regiunile importante ale creierului este slăbită, reducând astfel funcționarea cerebrală. Susținând această teorie, au fost identificate patru măsuri majore de activitate electrică cerebrală care ajută cercetătorii să înțeleagă nivelul de conștiință.
Creierul sănătos și conștient menține un flux constant, organizat și echilibrat de semnale activatoare lente și semnale rapide calmante, atât de tip ritmic, cât și neritmic. Interesant este că diferite zone ale creierului active comunică între ele într-o manieră controlată, non-haotică. Conform unei alte teorii științifice, un creier activ îndeplinește mai multe sarcini – fiecare parte a creierului își procesează informațiile proprii, menținându-și în același timp rețeaua de comunicație funcțională.
Leziunea cerebrală severă perturbă toate aceste căi de semnalizare echilibrate și rețele de comunicare: undele cerebrale rapide și active se transformă în unde cerebrale mai slabe, în timp ce semnalele mai lente devin mai dominante. În plus, funcționarea coordonată a mai multor zone cerebrale este afectată, iar în locul unui flux continuu, creierul trimite semnale scurte, simple și mai puțin organizate. Capacitatea creierului de a procesa informația scade, ceea ce reduce conștiința și capacitatea de reacție a persoanei.
Studiile actuale care compară creierul sănătos cu cel sever afectat identifică o comunicare mai slabă între talamus și stratul exterior al creierului la pacienții cu pDOC. Măsurarea complexității acestei activități de semnalizare – în special după stimularea cerebrală – ajută medicii să estimeze nivelul de conștiință al pacientului.
Cercetările bazate pe studii pe animale, studii cu anestezie și studii pe pacienți cu leziuni cerebrale au identificat încă cinci activități importante de semnalizare cerebrală care ar putea ajuta la îmbunătățirea înțelegerii, diagnosticării și tratamentului pDOC. La pacienții cu leziuni cerebrale severe, există o lipsă de coordonare între diferite zone ale creierului și un flux întrerupt de semnale electrice, observându-se izbucniri scurte. De asemenea, se observă o lipsă de activare coordonată a celulelor cerebrale individuale ca răspuns la semnalele ritmice, împreună cu un dezechilibru în activitatea de semnalizare cerebrală la pacienții cu pDOC. Stimularea ușoară a creierului, în special a talamusului, restabilește activitatea normală, astfel că măsurarea modului în care creierul răspunde la stimulare reprezintă o metodă fiabilă de detectare a conștiinței ascunse.
Li a comentat: „Există, de asemenea, provocări etice importante identificate în legătură cu studiile, cum ar fi obținerea consimțământului din partea membrilor familiei, egalitatea în obținerea tratamentului și explicarea clară a rezultatelor testelor incerte familiei.”
Cu toate acestea, este necesară o cercetare mai detaliată în viitor. Studiile revizuite au inclus doar un număr mic de pacienți cu diferite tipuri de leziuni cerebrale, iar înregistrările au fost efectuate în condiții diferite. Prin urmare, rezultatele nu pot fi aplicate cu încredere la pacienții individuali. În concluzie, măsurarea semnalelor electrice ale creierului direct din zonele interne ale creierului ajută la furnizarea unor diagnostice mai precise și tratamente mai personalizate. Potrivit lui Li, „Studii ulterioare pe populații mari de pacienți, colaborarea între spitale și linii directoare etice solide sunt necesare pentru a face acest test de diagnostic mai fiabil.”
