Polydatin contribuie la reducerea colitei ulcerative prin modularea celulelor imune intestinale
Colita ulcerativă (UC) este o boală inflamatorie intestinală cronică, în care inflamația intestinală recurentă poate fi dificil de controlat pe termen lung.
Tratamentul actual include acid 5-aminosalicylic (5-ASA), corticosteroizi, imunomodulatori, biologice și terapii cu molecule mici, însă rezistența la medicamente și efectele adverse rămân preocupări clinice importante.
Un aspect cheie al UC este dereglarea homeostaziei celulelor T pozitive pentru clusterul de diferențiere 4 (CD4+), incluzând răspunsuri excesive T helper 1 (Th1) și T helper 17 (Th17) și o activitate regulatory insuficientă.
Capsula enteric-coated Hudi (HDEC) a fost utilizată pentru afecțiuni gastrointestinale, în timp ce polydatin a demonstrat un potențial antiinflamator, dar lucrările anterioare s-au bazat în principal pe modele de colită acută induse chimic, lăsând neclar mecanismul său imunitar.
Având în vedere aceste provocări, este necesară o investigație mai profundă asupra modului în care HDEC și polydatin reglează imunitatea celulelor T intestinale în colita cronică.
Cercetătorii de la First Affiliated Hospital of Henan Medical University, Affiliated Suzhou Hospital of Nanjing Medical University, Dongfang Hospital of Beijing University of Chinese Medicine, Shanghai Tenth People’s Hospital, Tongji University School of Medicine și instituții colaboratoare au publicat un studiu în Precision Clinical Medicine pe 3 iulie 2026.
Ei au investigat HDEC și polydatin folosind modele de colită pe bază de imunitate la șoareci, celule CD4+ T din șoareci și oameni, probe de mucoasă UC, analize transcriptomice și proteice, precum și teste de interacțiune moleculară, având ca scop explicarea modului în care tratamentul suprimă inflamația patogenică a celulelor T și restabilește echilibrul imunitar intestinal.
Cercetătorii au stabilit mai întâi colita cronică prin transferul celulelor CD45RBhigh CD4+ T (Treg) în șoareci imunodeficienți, apoi au tratat animalele cu HDEC sau polydatin.
Ambele intervenții au redus pierderea în greutate, activitatea bolii, scurtarea colonului și daunele histologice, în timp ce au diminuat răspunsurile inflamatorii asociate Th1 și Th17.
Analizând principalele componente ale HDEC, polydatin a fost identificat ca cel mai puternic inhibitor al diferențierii Th1 și Th17.
Un experiment de dozare a arătat că 45 mg/kg a obținut o eficacitate comparabilă cu 90 mg/kg, fără semnale de toxicitate hepatică în măsurătorile enzimelor serice.
Secvențierea ARN a indicat semnalizarea NFE2L2: polydatin a crescut activitatea antioxidantă asociată NFE2L2 și a redus speciile reactive de oxigen intracelular (ROS).
Când NFE2L2 a fost blocat farmacologic cu ML385 sau redus prin interferență cu acid ribonucleic (RNAi), polydatin a pierdut în mare parte capacitatea de a suprima celulele Th1 și Th17, de a promova diferențierea Treg și de a controla stresul oxidativ, demonstrând că această cale este funcțional necesară.
Mecanismul a fost apoi transferat în sistemele umane. Polydatin a crescut acumularea nucleară NFE2L2 în celulele CD4+ T din donatori sănătoși și pacienți cu UC activ, precum și în probele de mucoasă intestinală UC.
În final, rezonanța plasmonică de suprafață (SPR), dockingul molecular și simulările de dinamică moleculară au susținut legătura directă și stabilă dintre polydatin și proteina asociată cu ECH Kelch-like 1 (KEAP1), oferind o explicație moleculară pentru activarea NFE2L2.
Autorii au declarat că descoperirile conectează un compus natural definit cu o țintă moleculară specifică și o cale imunitară centrală pentru inflamația intestinală.
Mai degrabă decât să demonstreze doar că HDEC sau polydatin pot reduce colita, studiul explică modul în care polydatin poate elibera NFE2L2 de controlul KEAP1, reduce stresul oxidativ și schimbă diferențierea celulelor T CD4+ de la stările inflamatorii Th1 și Th17 către un profil mai regulatory.
Această legătură mecanistică ajută la clarificarea bazei farmacologice a HDEC și oferă polydatin un traseu mai clar pentru evaluări ulterioare de translație.
Descoperirile poziționează polydatin ca un candidat pentru dezvoltări ulterioare ca o abordare țintită KEAP1 pentru UC, oferind în același timp un cadru mecanistic pentru evaluarea HDEC dincolo de utilizarea tradițională.
Pentru că lucrarea combină modele de colită cronică bazate pe imunitate cu celule imune periferice și intestinale umane, oferă un pod de translație mai puternic decât modelele chimice acute singure.
Cu toate acestea, studiul rămâne preclinical. Autorii raportează că dimensiunile probelor clinice au fost limitate, stabilitatea Treg și posibila conversie Th17 către Treg necesită studii suplimentare, iar întrebările farmacocinetice cheie – inclusiv biodisponibilitatea orală, distribuția intestinală, stabilitatea in vivo și relațiile doză-răspuns – rămân nerezolvate.
Studii mai mari pe oameni și studii clinice riguroase vor fi necesare pentru a stabili siguranța pe termen lung, dozarea și eficacitatea terapeutică.
