Componentele din afine pot ajuta celulele musculare să ardă grăsimea în exces
Grăsimea în exces stocată în mușchii scheletici a devenit o preocupare importantă în ceea ce privește sănătatea metabolică.
Acest tip de acumulare a grăsimii poate fi favorizată de dietele bogate în grăsimi, inactivitatea fizică și îmbătrânire. Spre deosebire de grăsimea stocată sub piele, picăturile de lipide care se acumulează în celulele musculare pot interfera cu funcția normală a mușchilor și pot îngreuna utilizarea eficientă a glucozei și acizilor grași de către organism. În timp, această reducere a flexibilității metabolice poate contribui la rezistența la insulină. Găsirea unor metode de limitare a grăsimii în exces din mușchii scheletici ar putea fi, prin urmare, crucială pentru susținerea unei îmbătrâniri sănătoase și reducerea riscului de boli legate de stilul de viață.
Unul dintre căile care joacă un rol important în acest proces este receptorul activat de proliferatorul peroxisomilor δ (PPARδ). Atunci când semnalizarea PPARδ este activă, aceasta promovează oxidarea acizilor grași și ajută la limitarea acumulării de lipide în interiorul celulelor. Cercetătorii au început să fie din ce în ce mai interesați de compușii bioactivi derivați din alimente care pot influența această cale, însă modul în care aceste substanțe afectează PPARδ a rămas neclar.
O echipă de cercetare din Japonia, condusă de Takakazu Mitani la Universitatea Shinshu, a identificat acum pterostilbenul ca un compus dietetic natural capabil să stabilizeze PPARδ și să influențeze metabolismul grăsimilor în interiorul celulelor musculare.
Pterostilbenul este un polifenol natural găsit în afine, struguri și alte fructe de pădure. Cercetările anterioare au asociat acest compus cu efecte metabolice benefice în ficat și țesut adipos, dar cercetătorii știau mult mai puțin despre modul în care ar putea afecta mușchii scheletici. Noile descoperiri au fost publicate în volumul 83 al revistei Food Bioscience pe 1 septembrie 2026.
„În prezent, ne lipsesc tratamentele aprobate care vizează în mod specific miosteatoza”, afirmă Mitani. „Această lacună critică a determinat echipa noastră să examineze compușii derivați din alimente pentru intervenții dietetice naturale. În timpul screening-ului, am identificat pterostilbenul și ne-am concentrat investigația asupra descoperirii mecanismului său de acțiune.”
Pentru a explora potențialele tratamente naturale, cercetătorii au testat o colecție de fitochemicale derivate din alimente utilizând celule de mușchi scheletici C2C12 de șoarece. Aceștia au examinat dacă compușii ar putea reduce acumularea anormală de grăsime în interiorul celulelor fără a interfera cu dezvoltarea normală a mușchilor.
Printre compușii testați, pterostilbenul a generat cea mai puternică reducere a acumulării de lipide intracelulare. Este important de menționat că celulele musculare tratate au continuat să crească și să se diferențieze normal.
Experimentele suplimentare au arătat că pterostilbenul nu acționează prin prevenirea pătrunderii acizilor grași în celulele musculare. În schimb, cercetătorii au detectat o creștere a eliberării glicerolului în afara celulelor, un semn important că grăsimea stocată este descompusă. Celulele tratate au prezentat, de asemenea, o expunere mai mare a genelor implicate în oxidarea acizilor grași. Împreună, aceste rezultate sugerează că pterostilbenul încurajează celulele musculare să descompună lipidele stocate și să le proceseze pentru energie.
Cercetătorii au investigat apoi mecanismul molecular din spatele acestor efecte și au descoperit că pterostilbenul a crescut semnificativ semnalizarea PPARδ. Modul în care a realizat acest lucru a fost neașteptat. Multe dintre compușii experimentali concepuți pentru a stimula PPARδ acționează prin legarea directă la receptor și activarea acestuia. Pterostilbenul părea să funcționeze diferit.
În loc să activeze direct PPARδ, compusul a crescut cantitatea de proteină PPARδ prezentă în celule. A realizat acest lucru prin prevenirea degradării proteinei prin intermediul căii ubiquitin-proteazom. Prin încetinirea degradării PPARδ, pterostilbenul a permis ca mai multă proteină să rămână disponibilă în interiorul celulei. Această stabilizare a crescut activitatea transcripțională a PPARδ și a stimulat activitatea genelor implicate în metabolismul lipidelor.
„Descoperirile noastre stabilesc un cadru științific pentru dezvoltarea alimentelor funcționale și a suplimentelor nutriționale care vizează metabolismul grăsimilor musculare. Totuși, dincolo de potențialul pterostilbenului în sine, această lucrare oferă un cadru experimental pentru identificarea altor compuși naturali care pot stabiliza proteina PPARδ”, a menționat Mitani.
Pe măsură ce bolile metabolice devin din ce în ce mai comune la nivel mondial, descoperirile oferă un punct de plecare pentru studierea abordărilor dietetice care ar putea contribui în cele din urmă la strategii pentru obezitate, diabet de tip 2 și declin metabolic legat de vârstă.
Cu toate acestea, rezultatele sunt încă limitate la experimentele moleculare efectuate pe celule musculare de șoarece în cultură. Acestea nu demonstrează încă faptul că pterostilbenul poate preveni sau trata aceste condiții la animale sau oameni.
Cu toate acestea, cercetătorii afirmă că acest compus ar putea servi ca un candidat bio-ingredient promițător pentru industriile alimentare și de sănătate pe măsură ce explorează noi produse funcționale destinate metabolismului grăsimilor musculare. Cercetările suplimentare in vivo vor fi necesare pentru a determina dacă efectele se traduc dincolo de celulele cultivate. Studiile viitoare vor trebui, de asemenea, să evalueze eficacitatea, siguranța și modul în care pterostilbenul acționează selectiv asupra țintelor biologice dorite înainte ca descoperirile să poată fi dezvoltate în aplicații nutriționale sau farmaceutice practice.
