Indicatorii noi ar putea accelera dezvoltarea medicamentelor antiîmbătrânire
Douăsprezece indicatori candidați, bazați pe studii efectuate pe șoareci, ar putea facilita dezvoltarea mai rapidă a intervențiilor antiîmbătrânire, oferind în același timp noi perspective asupra bolilor legate de vârstnicie.
Medicamentele, dietele și mutațiile genetice pot încetini procesul de îmbătrânire la șoareci, însă unul dintre cele mai mari obstacole în cercetare este necesitatea de a aștepta ani sau chiar decenii pentru a verifica dacă o intervenție anume are efect. Un nou articol publicat în Frontiers in Science sugerează că cercetătorii ar putea utiliza semnale biologice măsurabile, denumite indicatori ai ratei îmbătrânirii (ARI), pentru a detecta mult mai repede dacă o intervenție reduce ritmul de îmbătrânire.
Un ARI este o măsurare unică, efectuată la o singură vârstă, care indică dacă o intervenție a adus animalele într-o stare de îmbătrânire lentă. Spre deosebire de testele cunoscute care estimează „vârsta biologică”, acestea măsoară cât de mult a acumulat îmbătrânirea deja, necesitând de obicei măsurători repetate pentru a arăta dacă ceva s-a schimbat.
Această abordare bazată pe ARI ar putea accelera căutarea tratamentelor care extind anii de viață sănătoasă, îmbunătățind în același timp înțelegerea proceselor biologice care leagă îmbătrânirea de bolile cronice majore, de la diabet și cancer, la afecțiuni cardiace și neurodegenerative.
Autorul principal, Prof Richard A. Miller de la Universitatea din Michigan, a declarat: „Sperăm că indicatorii ratei îmbătrânirii (ARI) vor avansa căutarea medicamentelor antiîmbătrânire în trei moduri. În primul rând, ei ar putea oferi o metodă mai rapidă și mai puțin costisitoare de a selecta medicamentele care merită testate pe șoareci. În al doilea rând, ar putea să ne permită să vedem care medicamente pot induce tipare de schimbare la oameni sănătoși, făcându-i mai asemănători cu șoarecii care îmbătrânesc lent, oferind astfel indicii despre medicamentele care ar putea încetini îmbătrânirea la oameni. În cele din urmă, panoul ARI ne poate oferi indicii despre schimbările comune pentru multe, poate chiar toate, medicamentele antiîmbătrânire, selectând astfel ținte și noi familii de medicamente pe care să lucrăm.”
Cercetătorii au revizuit dovezile din studiile pe șoareci desfășurate în cadrul Programului de Testare a Intervențiilor, susținut de Institutul Național de Îmbătrânire din SUA, care a identificat 14 agenți sau combinații ce au demonstrat o extindere semnificativă a duratei de viață, 8 dintre acestea având rezultate de 12% sau mai mult. Unele au fost eficiente chiar și atunci când au fost inițiate în perioada de vârstă adultă târzie.
Echipa a constatat că multe dintre aceleași schimbări moleculare și fiziologice au apărut fie că durata de viață extinsă a fost cauzată de medicamente, o dietă cu restricție calorică sau mutații ale unui singur gen. Aceste schimbări esențiale, care deosebesc șoarecii de control de cei care îmbătrânesc lent, formează baza celor 12 ARI candidați propuși de echipă. Un studiu complet al duratei de viață a șoarecilor durează între 3 și 4 ani. Autorii estimează că, dacă ARI pot separa fiabil medicamentele eficiente de cele ineficiente, studiile pe șoareci ar putea fi realizate de aproximativ patru ori mai repede și la aproximativ o douăzeci din cost.
Acești markeri candidați nu sunt încă pregătiți pentru utilizare clinică, iar autorii subliniază că trebuie validați în cadrul speciilor mamifere și testați pe oameni. Acum, cercetătorii se concentrează pe testarea robusteții fiecărui ARI, căutând ARI suplimentari care pot fi măsurați în plasma sanguină, descoperind cum diferitele intervenții le influențează și clarificând legăturile lor cu bolile tardive.
Dacă vor fi confirmați, ARI ar putea oferi o punte vitală și practică între biologia fundamentală a îmbătrânirii și studiile de intervenție mai scurte și mai fezabile, menite să promoveze o îmbătrânire mai sănătoasă.
Autorul principal, Prof Steven Austad de la Universitatea din Alabama la Birmingham, a afirmat: „Descoperirea surprinzătoare la șoareci că multe medicamente antiîmbătrânire rămân complet active chiar și atunci când sunt inițiate în perioada de vârstă adultă târzie sugerează că terapiile similare ar putea beneficia, poate, și oamenii în mijlocul vieții, ceea ce reprezintă o posibilitate interesantă. ARI ar putea juca un rol esențial în avansarea acestor terapii preventive, culminând, în cele din urmă, în studii clinice pe oameni care pot fi finalizate într-un interval de timp mult mai scurt, facilitând accesul la noi medicamente antiîmbătrânire.”
Co-autorul, Dr Matt Kaeberlein, a adăugat: „Cea mai mare provocare în traducerea biologiei îmbătrânirii în sănătate mai bună este să știm dacă o intervenție afectează realmente rata de îmbătrânire. Dezvoltarea și validarea indicatorilor ratei îmbătrânirii ar putea să ne ofere instrumentele necesare pentru a răspunde la această întrebare pe o scală temporală practică, în loc să așteptăm ani sau decenii pentru rezultate legate de durata de viață. Dacă putem face acest lucru riguros, va schimba fundamental capacitatea noastră de a găsi intervenții care să extindă durata de viață sănătoasă.
