Fericirea la locul de muncă îmbunătățește performanța angajaților tineri
Un studiu efectuat asupra angajaților tineri din Spania arată că diferitele aspecte ale bunăstării la locul de muncă influențează performanța în moduri semnificativ diferite, contestând presupunerile simple despre ceea ce motivează oamenii la muncă.
O cercetare recentă publicată în revista Humanities and Social Sciences Communications a examinat relația dintre bunăstarea la locul de muncă și performanța profesională în rândul angajaților tineri.
Pandemia de COVID-19 a avut un impact socio-economic considerabil asupra pieței muncii, punând o presiune semnificativă asupra tinerilor muncitori, în special celor din Generația Z și millennials. Se estimează că unul din șase tineri a pierdut locul de muncă la nivel global în timpul pandemiei.
Afară de șomaj, tinerii se confruntă și cu incertitudine și instabilitate în locul de muncă, în special în sectoare precare precum ospitalitatea și retailul, unde contractele temporare și instabilitatea angajării sunt mai comune. Aceste provocări pot afecta sănătatea mentală și bunăstarea acestora.
Acest mix de incertitudine în angajare și o bunăstare subiectivă mai slabă ridică îngrijorări și subliniază necesitatea de a înțelege cum condițiile moderne de muncă se corelează cu bunăstarea umană și rezultatele organizaționale.
Studiul a avut ca scop determinarea asocierii dintre bunăstarea la locul de muncă și performanța profesională în rândul angajaților tineri din Spania, precum și identificarea dimensiunilor bunăstării legate de diferitele aspecte ale performanței.
În cadrul cercetării, au fost analizate răspunsurile a 412 angajați cu vârsta de 35 de ani sau mai tineri, extrase dintr-un sondaj online mai amplu realizat în decembrie 2023 în rândul angajaților cu salariu din Spania. Participanții au oferit informații despre patru dimensiuni ale bunăstării la locul de muncă: satisfacția profesională, accesibilitatea emoțională a supervizorului, respectul organizațional și impactul muncii asupra sănătății mentale și vieții personale.
Cercetătorii au folosit modelarea prin ecuații structurale cu pătratul parțial pentru a examina modul în care aceste dimensiuni ale bunăstării erau legate de trei domenii ale performanței profesionale: performanța sarcinilor, performanța contextuală și comportamentul contraproductiv la locul de muncă.
Performanța sarcinilor se referă la competența cu care angajații își îndeplinesc funcțiile tehnice ale poziției. Performanța contextuală se referă la comportamentele care susțin mediul organizațional, social și psihologic în care se desfășoară munca. Comportamentul contraproductiv la locul de muncă se referă la acțiuni intenționate, conștiente, care interferează cu obiectivele organizației.
Analiza a arătat că o satisfacție profesională mai mare era semnificativ asociată cu o performanță mai bună atât în ceea ce privește sarcinile, cât și în ceea ce privește performanța contextuală. Satisfacția profesională nu a fost semnificativ asociată cu comportamentul contraproductiv la locul de muncă. Mai multe efecte negative raportate ale muncii asupra sănătății mentale și vieții personale erau asociate cu comportamente mai contraproductive și o performanță contextuală mai slabă, dar nu cu performanța sarcinilor.
De asemenea, analiza a arătat că accesibilitatea emoțională a supervizorului și respectul organizațional nu au avut asocieri directe semnificative cu niciunul dintre cele trei domenii ale performanței. Autorii sugerează că acești factori ar putea funcționa ca așteptări de bază, mai degrabă decât ca motivații directe ale performanței. Puterea explicativă a modelului a fost slabă pentru performanța sarcinilor și slabă până la moderată pentru performanța contextuală și comportamentul contraproductiv.
Studiul oferă îndrumări practice pentru organizațiile care doresc să sprijine rezultatele și bunăstarea angajaților tineri.
Angajații tineri care raportau o satisfacție profesională mai mare au avut, de asemenea, o performanță mai bună în ceea ce privește sarcinile și performanța contextuală. Autorii discută despre autonomia ca o componentă a satisfacției profesionale, subliniind că un grad de control asupra muncii contribuie la o măsură mai largă de satisfacție. Analiza a corelat constructul general al satisfacției profesionale, mai degrabă decât practicile individuale de management, cu rezultate mai bune pentru sarcini și performanța contextuală.
Ocaziile de a dezvolta abilități și de a urmări creșterea personală au fost, de asemenea, incluse în caracteristicile care contribuie la satisfacție, dar studiul nu a testat separat dacă acestea au cauzat aceste rezultate.
Percepția muncii ca fiind dăunătoare sănătății mentale și vieții personale a fost asociată cu comportamente mai contraproductive. Autorii interpretează acest model ca o posibilă reacție compensatorie la o percepută încălcare a contractului psihologic.
De asemenea, autorii raportează că beneficiile simbolice sau relaționale, cum ar fi respectul organizațional perceput sau suportul emoțional din partea unui supervizor, nu au arătat nicio asociere directă semnificativă cu performanța în acest studiu.
Ei sugerează că angajații tineri ar putea considera aceste beneficii ca așteptări de bază. Prezența lor ar putea satisface așteptările fundamentale de angajare fără a produce o asociere directă măsurabilă cu cele trei domenii ale performanței, în timp ce absența lor ar putea contribui la dezinvolvarea sau o bunăstare mai slabă.
Autorii folosesc aceste descoperiri pentru a propune o rafinare a teoriei schimbului social, care susține că relațiile de muncă sunt reglementate de norme de schimb. În cadrul acestei teorii, organizațiile oferă resurse, suport și recunoaștere, în timp ce angajații pot răspunde cu o satisfacție mai mare, un angajament sporit și comportamente pro-organizatorice.
Studiul sugerează că reciprocitatea poate fi condiționată, mai degrabă decât automată. Autorii propun că angajații evaluează semnificația personală și tangibilitatea beneficiilor organizaționale, iar tinerii muncitori din piețele de muncă precare ar putea pune un accent mai mare pe câștigurile concrete în bunăstare decât pe stima abstractă a organizației.
Pe baza acestei interpretări, autorii fac apel la organizații să prioritizeze protecția sănătății mentale și satisfacția intrinsecă a locului de muncă atunci când doresc să sprijine performanța și bunăstarea angajaților tineri.
Analiza a fost limitată la angajații cu vârsta de 35 de ani sau mai tineri care locuiesc în Spania, iar sondajul mai amplu a inclus relativ puțini respondenți care nu erau de naționalitate spaniolă. Recrutarea online poate, de asemenea, limita aplicabilitatea descoperirilor pentru persoanele cu acces digital limitat sau competențe tehnice reduse.
Studiul s-a bazat, de asemenea, pe date de sondaj auto-raportate, inclusiv evaluările angajaților asupra performanței lor. Relațiile observate nu pot stabili direcția cauzală, iar cercetările longitudinale și interculturale ar fi necesare pentru a testa dacă aceleași modele persistă în diferite medii și în timp
