Sucul de sfeclă roșie ar putea facilita înotul, fără a crește viteza înotătorilor
Cercetătorii au analizat dovezile din competițiile de sprint și mijloc de distanță pentru a testa dacă un supliment popular bogat în nitrați poate traduce beneficiile raportate ale exercițiului în bazin.
Recent, oamenii de știință au realizat o revizuire sistematică și o meta-analiză pentru a examina dacă sucul de sfeclă roșie (BRJ) sau suplimentarea cu nitrați dietetici îmbunătățește performanța la înot, modifică concentrațiile de lactat din sânge după exercițiu și reduce efortul perceput (RPE) la înotători. Această revizuire a fost publicată în Scientific Reports.
Conform cercetărilor anterioare, sucul de sfeclă roșie (BRJ) și suplimentele pe bază de nitrați pot îmbunătăți eficiența exercițiului, recuperarea și adaptările la antrenament prin creșterea disponibilității bioactive a oxidului nitric (NO). Cele mai consistente efecte au fost raportate cu doze de 5–16,8 mmol (300–1041 mg) de nitrați, de obicei luate ca o dozare unică cu 2–3 ore înainte de exercițiu sau ca suplimentare pe termen scurt.
BRJ oferă, de asemenea, compuși bioactivi, cum ar fi betalainii, polifenolii și antioxidanții, care pot avea efecte fiziologice independente. Vasodilatarea generată de NO poate contribui la scăderea tensiunii arteriale și creșterea fluxului sanguin muscular. În sporturile de anduranță, suplimentarea cu nitrați reduce consumul submaximal de oxigen, crește producția de ATP pe unitatea de oxigen și îmbunătățește eficiența energetică, ceea ce poate îmbunătăți economia exercițiului și a fost legat de câteva câștiguri modeste în unele probe de timp care durează sub 40 de minute. Aceste efecte au fost studiate în principal la subiecți de sex masculin, astfel că reacțiile la femeile atleta rămân mai puțin certe.
Dovezile pentru suplimentarea cu BRJ/nitrați în înot sunt rare, majoritatea cercetărilor fiind concentrate pe ciclism și alergare, nu pe rezultatele specifice înotului.
Revizuirea sistematică actuală evaluează efectele suplimentării acute și cronice cu BRJ sau nitrați asupra performanței în înot, lactatului din sânge și RPE în rândul sportivilor pe distanțe variate. Studiul a ipotezat că suplimentarea va îmbunătăți performanța și va reduce lactatul din sânge post-exercițiu și efortul perceput.
Toate articolele relevante au fost obținute din Web of Science, PubMed și Scopus, până la 11 iunie 2026, fără limite de dată a publicației. Au fost considerate doar articolele revizuite de colegi, în engleză sau spaniolă.
Eligibilitatea a urmat criteriile PICOS: (P) înotători de orice sex sau nivel; (I) suplimentare cu BRJ sau nitrați înainte de teste de înot; (C) placebo sau grupuri de control fără suplimentare; (O) performanța în înot, lactatul din sânge sau rezultate RPE; (S) studii randomizate controlate, inclusiv designuri crossover și controlate cu placebo. Studiile excluse au fost cele care implicau non-înotători, sporturi mixte fără date specifice pentru înot, cele fără grup de control, cele care raportau rezultate irelevante sau cele care utilizau designuri non-randomizate/necontrolate.
Efectele suplimentării au fost comparate cu placebo sau fără suplimentare. Studiile care nu au putut susține comparația meta-analitică predefinită au fost păstrate pentru sinteza calitativă, dar excluse din analiza cantitativă. Dimensiunea eșantionului, media și deviația standard au fost extrase pentru calculele dimensiunii efectului.
Meta-analizele cu efecte randomizate au fost realizate pentru performanța în proba de înot, lactatul din sânge post-exercițiu și RPE, comparând suplimentarea cu placebo sau fără suplimentare folosind datele extrase. Pentru analiza subgrupurilor, eforturile de înot au fost clasificate după sistemul energetic: sprint maxim (≤30 s; ATP–PCr și glicoliză anaerobă), sprint prelungit (>30–90 s; glicoliză anaerobă) și mijloc de distanță (>90 s; aerobic).
BRJ nu a arătat beneficii semnificative pentru performanța în înot, dar ar putea reduce ușor efortul perceput. Căutarea inițială a identificat 61 de înregistrări; după eliminarea duplicatelor, au rămas 44 de înregistrări. Dintre acestea, 12 au îndeplinit criteriile de eligibilitate și au fost incluse în revizuirea sistematică. Nouă studii cu 120 de înotători au oferit date comparabile pentru meta-analiza cantitativă. Aceste studii au folosit în general designuri randomizate crossover, comparând BRJ cu placebo (PLA), implicând în principal tineri sau înotători de nivel universitar de ambele sexe.
Participanții au variat de la sportivi competitivi moderat pregătiți până la sportivi de elită. Cele mai multe studii s-au concentrat pe curse de scurtă distanță (50–100 m), cu unele protocoale implicând sprinturi repetate și evaluări de ritm. Un studiu a evaluat un trial de 168 m la stilul spate, o distanță neobișnuită dictată de constrângerile clinice și de configurația bazinului. Trei studii au fost incluse în revizuirea calitativă, dar excluse din meta-analiză deoarece unul nu a utilizat o măsură de trial adecvată pentru meta-analiză, unul a folosit un comparator activ, iar unul nu avea date cantitative extrase. Descoperirile lor au fost descrise calitativ și nu au putut fi combinate cu estimările agregate.
Meta-analiza a inclus, de asemenea, rezultate fiziologice și perceptuale, cum ar fi concentrația de lactat din sânge și evaluările RPE. Cele mai multe studii au folosit scala Borg 6–20, unele utilizând scala CR-10. Analiza RPE din șapte studii (100 de înotători) a arătat o mică, dar semnificativă statistic, reducere a efortului perceput după suplimentarea cu BRJ sau nitrați; rezultatele au variat între studii, iar consistența acestui efect perceptual rămâne incertă.
Șase studii au raportat concentrațiile de lactat din sânge post-exercițiu, contribuind cu șapte comparații implicând 69 de înotători, dintre care unul a furnizat date pentru diferite distanțe de cursă. Momentul recoltării lactatului a variat, dar toate măsurătorile au fost efectuate după exerciții maxime sau de intensitate mare. Analiza combinată a găsit răspunsuri similare ale lactatului între suplimentare și placebo, pe care autorii le-au interpretat ca reflectând cerințele metabolice post-exercițiu similare, mai degrabă decât un efect benefic sau dăunător.
Principalul rezultat, performanța la proba de înot, a fost evaluat folosind diverse protocoale în rândul a 120 de înotători, incluzând sprinturi și evenimente de mijloc de distanță. Suplimentarea nu a afectat semnificativ performanța comparativ cu PLA. Analizele subgrupurilor nu au arătat efecte semnificative ale suplimentării asupra sprinturilor, sprinturilor prelungite sau curselor de mijloc de distanță, și nu există dovezi
