Cercetarea evidențiază proteina RGS4 ca țintă potențială în tratarea durerii cronice
Durerea cronică poate persista mult timp după o leziune inițială.
Când un nerv periferic, adică un nerv aflat în afara creierului și a măduvei spinării, este afectat și nu se vindecă corespunzător, acesta continuă să transmită semnale de durere constante. În timp, acest bombardament continuu de semnale de durere modifică modul în care măduva spinării și creierul procesează informațiile, devenind hiperreactive și amplificând durerea.
Tratamentele actuale pentru durere nu sunt eficiente pentru toată lumea și pot provoca efecte secundare semnificative. Analgezicele, precum morfina, maschează doar durerea, însă cercetătorii de la Boston University Chobanian & Avedisian School of Medicine au identificat problema de bază. Aceștia au descoperit că, prin blocarea unei proteine numite RGS4 în ganglionii rădăcinii dorsale care inervează măduva spinării lombare, sistemul nervos a revenit la o stare normală, calmă.
„Constatările noastre sugerează că un motiv pentru care durerea poate deveni cronică este că nervii senzoriali suferă modificări moleculare care îi mențin neobișnuit de sensibili. Prin reducerea activității RGS4, modelele noastre au fost capabile să se recupereze de la sensibilitatea anormală la durere, în timp ce creșterea RGS4 ar putea face modelele neafectate mai sensibile la durere”, a declarat echipa de cercetare. Este important de menționat că principalii factori care controlează menținerea durerii cronice în modelele experimentale sunt exprimați și în țesutul nervos uman, sugerând că RGS4 ar putea funcționa în același mod și la oameni.
Echipa a folosit mai multe grupuri de modele experimentale în care au putut fie să elimine RGS4, fie să îi reducă nivelul în celulele nervoase senzoriale, fie să îi crească nivelul. Au testat apoi consecințele funcționale ale condițiilor de durere cronică, inclusiv leziuni ale nervilor periferici, dureri postoperatorii, dureri inflamatorii și leziuni nervoase induse de chimioterapie.
Conform cercetătorilor, implicația clinică pe termen lung este că s-ar putea dezvolta tratamente care să întrerupă procesele biologice care cauzează persistența durerii, în loc să reducă pur și simplu semnalele de durere după ce durerea cronică s-a instalat deja. Deoarece calea identificată poate fi manipulată în celulele nervoase senzoriale din afara creierului și a măduvei spinării, ar putea oferi, de asemenea, oportunități pentru dezvoltarea unor tratamente mai țintite, în timp ce limitează efectele în alte părți ale sistemului nervos.
Cercetătorii consideră că înțelegerea mecanismelor detaliate care controlează tranziția de la durerea acută la durerea cronică și menținerea durerii cronice (patologice) ar fi esențială pentru a ghida dezvoltarea unor medicamente eficiente și mai sigure. „Mai degrabă decât să mascăm pur și simplu durerea după ce devine cronică, sperăm ca această lucrare să contribuie la terapii care întrerup procesele biologice ce cauzează persistența durerii în primul rând”, a adăugat echipa.
Aceaste descoperiri sunt publicate online în revista Science Signaling.
