Discursul poate oferi indicii despre îmbătrânire
Un ceas al discursului, construit pe baza datelor colectate de la aproape 3.000 de persoane, a investigat demența, cogniția, adversitatea socială și îmbătrânirea biologică, deschizând perspectivele pentru un instrument accesibil de evaluare a procesului de îmbătrânire.
Un studiu recent publicat în revista Science Advances propune un ceas al discursului la scară largă, capabil să surprindă variațiile asociate cu diversele niveluri ale îmbătrânirii, având potențialul de a deveni un biomarker valoros pentru cercetarea în domeniul îmbătrânirii, inclusiv în zone subreprezentate la nivel global.
Ceasurile de îmbătrânire sunt concepute pentru a surprinde un principiu simplu, dar important: corpul și creierul nu se îmbătrânesc neapărat în același ritm cu vârsta calendaristică. În loc să se bazeze exclusiv pe vârsta cronologică, cercetătorii pot estima îmbătrânirea biologică prin mai multe metode. De exemplu, diferențele de vârstă biobehaviorale (BBAGs) pot surprinde variațiile de îmbătrânire legate de expunerile sociale și comportamentale, în timp ce diferențele de vârstă cerebrală (BAGs) măsoară discrepanța dintre vârsta estimată a creierului unei persoane și vârsta sa cronologică. Ceasurile epigenetice folosesc modele de metilare a ADN-ului, iar ceasurile multidimensionale integrează diverse măsurători pentru a surprinde îmbătrânirea pe multiple sisteme biologice și comportamentale.
Multe dintre aceste metode depind de teste costisitoare, echipamente specializate sau colectări complexe de date, limitând astfel utilizarea lor la scară largă, în special în medii cu resurse reduse. De aceea, cercetătorii subliniază necesitatea unor „markeri de îmbătrânire obiectivi, automatizați, accesibili și noninvazivi, care să permită o desfășurare echitabilă și la scară largă în regiunile sărace, subreprezentate și cu o mare povară de demență.”
Discursul ar putea oferi o astfel de fereastră către îmbătrânire. Modul în care oamenii vorbesc se schimbă atât în cazul îmbătrânirii sănătoase, cât și în cazul demenței, pe măsură ce cogniția și controlul motor sunt afectate. Procesarea mai lentă se poate manifesta prin modificări în temporizarea discursului, inclusiv pauze mai lungi și recuperarea mai puțin eficientă a cuvintelor. De asemenea, afectul poate deveni mai plat pe măsură ce îmbătrânim, iar acest lucru devine și mai evident în demență, cu modificări observabile în caracteristicile legate de ton și emoții. Aspectele semantice ale limbajului se schimbă de asemenea: îmbătrânirea sănătoasă poate include îmbogățirea vocabularului, în timp ce demența poate implica deteriorarea cunoștințelor semantice.
Aceste schimbări pot fi surprinse automat din înregistrările și transcrierile discursului, oferind o sursă relativ ieftină și scalabilă de informații despre îmbătrânire. Analizând caracteristicile acustice și lingvistice, cercetătorii pot estima „vârsta discursului” unei persoane și o pot compara cu vârsta cronologică pentru a calcula o diferență de vârstă a discursului (SAG).
Cercetătorii au căutat să determine dacă aceste diferențe de vârstă ale discursului sunt mai mult decât o simplă măsură a modului în care sună cineva. Au examinat dacă SAG-urile se aliniază cu diferite fenotipuri de demență și cu măsurători cognitive, sociale, de neuroimagistică, moleculare și epigenetice ale îmbătrânirii.
Studiul a inclus 2.928 de participanți vorbitori de spaniolă din mai multe țări (Columbia, Chile, Argentina, Mexic și Peru), care au făcut parte din Consorțiul Multi-Partner pentru Extinderea Cercetării în Domeniul Demenței în America Latină (ReDLat). Cohorta include un spectru larg de performanță cognitivă: controale cognitive sănătoase (HCs), persoane cu deteriorare cognitivă ușoară (MCI), boala Alzheimer (AD), demență frontotemporală non-dominantă în limbaj (nldFTD) și demență frontotemporală dominantă în limbaj (ldFTD). Aceasta a inclus 1.504 HCs, 24 de persoane cu MCI, 1.068 cu AD, 255 cu nldFTD și 77 cu ldFTD.
Înregistrările de discurs au fost realizate de la toți participanții folosind sarcini standardizate în limba spaniolă, inclusiv descrierea unui videoclip, fluența verbală și sarcini de povestire imediată și întârziată. Subgrupuri de participanți au avut, de asemenea, biomarkeri plasmatici disponibili (tau217 fosforilat, p-Tau217), scoruri clinice și cognitive convertite într-o măsură compozită, precum și măsurători ale expunerii sociale. Folosind o linie automatizată, SAG-urile au fost calculate, cu SAG>0 indicând un profil de discurs ce pare mai în vârstă și SAG<0 indicând un profil de discurs ce pare mai tânăr.
