Terapia optogenetică îmbunătățește sensibilitatea la lumină în cazul pacienților cu retinită pigmentoasă
Un grup internațional de cercetători a publicat noi rezultate din prima cohortă clinică de pacienți nevăzători tratați cu o terapie optogenetică pentru retinita pigmentoasă avansată.
Această abordare combină terapia genică, care face ca celulele ganglionare retiniene supraviețuitoare să devină sensibile la lumină, cu ochelari speciali care stimulează aceste celule. Studiul a fost condus de José-Alain Sahel de la Universitatea din Pittsburgh și Botond Roska de la Institutul de Oftalmologie Moleculară și Clinică Basel (IOB). A implicat GenSight Biologics și o echipă internațională de cercetători. Aceeași colaborare internațională a realizat și studiul de dovadă a conceptului din 2021.
Printre constatările cheie:
- Securitatea a fost principalul obiectiv al studiului. În limitele studiului, tratamentul a fost considerat sigur. Cele mai multe evenimente adverse legate de ochi au fost ușoare sau moderate. Un eveniment sever a apărut imediat după injecție și s-a rezolvat în câteva minute după tratament.
- Șapte din zece pacienți au devenit mai sensibili la lumină. Șase dintre ei au atins pragul predefinit pentru o îmbunătățire clinic semnificativă.
- Patru din opt pacienți care au finalizat testările comportamentale vizuale au avut progrese în sarcini precum detectarea sau localizarea obiectelor. Mai mulți pacienți au avut îmbunătățiri în găsirea unei uși sau urmarea unei linii în timp ce purtau ochelarii.
Ștefan Futterknecht, coautor al studiului, a declarat: „Acest studiu reprezintă un important prag pentru restaurarea vederii prin optogenetică. Demonstrează că efectele observate inițial la un singur pacient pot fi reproduse la mai mulți pacienți și oferă o bază pentru dezvoltarea unor terapii viitoare mai sensibile și mai eficiente.”
Retinita pigmentoasă este o boală genetică în care celulele fotoreceptoare ale retinei își pierd treptat capacitatea de a răspunde la lumină. Se știe că mutațiile în mai mult de 100 de gene diferite pot cauza această boală. Spre deosebire de tratamentele direcționate către un defect genetic specific, terapia optogenetică adoptă o abordare diferită: oferă celulelor ganglionare retiniene supraviețuitoare o nouă sensibilitate la lumină.
În acest studiu, fiecare participant a primit o injecție unică în ochiul cu vedere mai proastă, care conținea instrucțiunile genetice pentru ChrimsonR, o proteină sensibilă la lumină care reacționează la lumina amber. Pacienții au folosit apoi ochelari speciali echipați cu o cameră.
Ochelarii transformă schimbările din scena vizuală în impulsuri de lumină amber care activează ChrimsonR în retina tratată. Pe scurt, terapia genică face ca celulele retiniene supraviețuitoare să devină sensibile la lumină, iar ochelarii oferă semnalul luminos de care au nevoie.
Studiul arată că mai mulți pacienți au fost capabili să detecteze sau să localizeze obiecte, să găsească o ușă sau să urmeze o linie în timp ce purtau ochelarii. Măsurătorile activității cerebrale au arătat, de asemenea, semnale consistente cu informațiile vizuale care ajung în zonele vizuale ale creierului.
Instruirea a jucat un rol important. Pacienții care au petrecut mai mult timp învățând să folosească ochelarii au avut tendința de a performa mai bine la testele de detectare a obiectelor, sugerând că reabilitarea ar putea fi un component important al terapiei optogenetice.
Deși tratamentul nu a restabilit vederea normală și pacienții nu au putut citi sau recunoaște fețe, studiul marchează un punct de cotitură important pentru restaurarea vederii prin optogenetică. În limitele studiului, cercetătorii au concluzionat că combinația dintre terapia genică și ochelarii care stimulează lumina a fost sigură. Descoperirile arată că, chiar și în stadii avansate de orbire, celulele ganglionare retiniene supraviețuitoare pot fi făcute sensibile la lumină și pot transmite informații vizuale către creier. Aceasta oferă o bază pentru dezvoltarea unor terapii optogenetice viitoare mai sensibile și mai eficiente.
