O nouă injecție provoacă autodistrugerea celulelor adipoase
O injecție experimentală care determină autodistrugerea celulelor adipoase a arătat rezultate promițătoare în primele studii clinice pe oameni, reducând semnificativ grăsimea periculoasă acumulată adânc în abdomen.
Cercetătorii consideră că acest tratament ar putea oferi o nouă modalitate de a combate obezitatea și, posibil, de a ajuta persoanele să mențină pierderea în greutate după ce renunță la medicamentele populare pentru slăbire.
Medicamentul, cunoscut sub numele de CBL-514, a fost prezentat la întâlnirea anuală a Asociației Europene pentru Studiul Diabetului (EASD) din Milano, Italia. Studiile arată că acesta poate reduce atât grăsimea subcutanată, care se află direct sub piele, cât și grăsimea viscerală, care înconjoară organele interne.
Dr. W. Timothy Garvey de la Universitatea din Alabama, Birmingham, afirmă că rezultatele ridică și posibilitatea ca CBL-514 să reducă recâștigul în greutate după ce pacienții încetează tratamentele cu agonisti ai receptorului GLP-1, precum Ozempic, Wegovy, Mounjaro și Zepbound. Totuși, acest beneficiu potențial a fost demonstrat până acum doar în studii pe animale și trebuie confirmat în rândul oamenilor.
CBL-514 este remarcabil prin modul în care acționează. În loc să reducă pur și simplu cantitatea de grăsime stocată în celulele existente, medicamentul declanșează apoptoza (autodistrugerea), un proces biologic natural care determină celulele să se descompună și să moară. CBL-514 este conceput pentru a viza adipocitele, celulele care stochează grăsime, lăsând alte tipuri de celule neafectate.
În studiile clinice de fază 2, cercetătorii au observat reduceri semnificative ale grăsimii subcutanate. La controlul de opt săptămâni, 69,6% dintre participanții tratați cu CBL-514 au pierdut cel puțin 150 mL din volumul de grăsime subcutanată. Niciunul dintre participanții care au primit un placebo nu a atins acest prag.
Experimentele pe animale au oferit dovezi suplimentare că tratamentul ar putea influența mai mult decât grăsimea corporală vizibilă. În studiile preclinice, CBL-514 a redus greutatea corporală, precum și țesutul abdominal subcutanat și visceral.
Grăsimea viscerală este deosebit de importantă dintr-o perspectivă medicală. Spre deosebire de grăsimea care se acumulează direct sub piele, grăsimea viscerală se află adânc în cavitatea abdominală, înconjurând organe precum ficatul și intestinele.
Această grăsime ascunsă este biologic activă și poate interfera cu capacitatea organismului de a reglementa glicemia și metabolismul. Excesul de grăsime viscerală este un contributor major la rezistența la insulină, diabetul de tip 2 și afecțiuni cardiometabolice, inclusiv atacuri de cord și accidente vasculare cerebrale.
Una dintre cele mai interesante posibilități implică combinarea CBL-514 cu medicamentele existente pentru slăbire. Medicamentele agoniste ale receptorului GLP-1 au revoluționat tratamentele pentru obezitate, ajutând pacienții să piardă cantități semnificative de greutate. Totuși, menținerea acestor rezultate poate fi o provocare. Mulți oameni recâștigă greutatea după ce încetează tratamentul.
Cercetătorii au investigat dacă distrugerea celulelor adipoase ar putea ajuta la abordarea acestei probleme. În studiile pe animale, combinarea CBL-514 cu tirzepatid, un medicament utilizat pentru tratarea obezității și diabetului de tip 2, a dus la pierderi de greutate mai mari decât tratamentul cu tirzepatid singur.
Cercetătorii au examinat, de asemenea, ce s-a întâmplat după ce tirzepatid a fost întrerupt. Rațele care au primit ambele medicamente au recâștigat mai puțină greutate decât cele tratate doar cu tirzepatid. O posibilă explicație este că eliminarea celulelor adipoase reduce capacitatea organismului de a stoca din nou grăsime. Cu mai puține celule adipoase disponibile, cercetătorii presupun că grăsimea ar putea să se acumuleze mai lent după pierderea în greutate.
Profesorul Garvey crede că această abordare ar putea ajuta pacienții să păstreze îmbunătățirile sănătății asociate cu pierderea în greutate, inclusiv tensiunea arterială mai bună, glicemia și nivelurile de colesterol. Totuși, dacă CBL-514 poate preveni în mod fiabil recâștigul în greutate la oameni rămâne o întrebare deschisă. Este nevoie de cercetări clinice suplimentare pentru a determina dacă efectele observate la animale se repetă și la oameni.
Pentru a investiga efectele medicamentului asupra grăsimii viscerale la oameni, profesorul Garvey și Yu-Fang Ling de la Caliway Biopharmaceuticals, dezvoltatorul medicamentului din New Taipei City, Taiwan, au analizat datele din două studii clinice de fază 2 (CBL-0204 și CBL-0205).
Analiza s-a concentrat pe participanții care au fost supuși imagisticii prin rezonanță magnetică (IRM), permițând cercetătorilor să măsoare modificările în grăsimea adânc în abdomen. Participanții (IMC 22-30 kg/m2) au primit injecții în abdomenul inferior la fiecare trei săptămâni timp de până la 12 săptămâni. Tratamentul a implicat doze de până la 600 mg de CBL-514 (n=23) sau placebo (n=17), cu participanți având o vârstă medie cuprinsă între 36,4 ani și 42,4 ani în grupuri.
Numărul de injecții depindea de câtă grăsime abdominală avea fiecare participant. Pe măsură ce stratul de grăsime devenea mai subțire, se administrau mai puține injecții. Tratamentul s-a încheiat odată ce grosimea grăsimii a scăzut sub un anumit prag.
Scansările IRM au fost efectuate înainte de tratament și din nou la patru săptămâni și la opt până la 12 săptămâni după ultima injecție. Aceste scanări au permis cercetătorilor să compare schimbările în volumul de grăsime viscerală între grupurile de tratament și placebo.
Subgrupul inițial a inclus 41 de participanți, dintre care 23 au fost asignați CBL-514 și 18 placebo. Dintre cei care au primit medicamentul experimental, 17 erau femei (74%), iar 6 erau bărbați (26%). Grupul placebo a inclus 10 femei (56%) și 8 bărbați (44,4%).
La controlul ulterior, datele au fost disponibile pentru 40 de participanți, inclusiv toți cei 23 care au primit CBL-514 și 17 care au primit placebo.
Înainte de tratament, volumul mediu de grăsime viscerală era de 563,85 mL în grupul CBL-514 și 659,81 mL în grupul placebo.
În săptămânile următoare, cele două grupuri au arătat modele distincte. Grăsimea viscerală a scăzut în rândul participanților care au primit injecția experimentală, dar a crescut în rândul celor care au primit placebo.
Grăsimea ascunsă de pe burtă a scăzut cu mai
