Adăugarea de drojdie la proteină din zer sprijină recuperarea musculară după exerciții
Poate adăugarea de proteină din drojdie la zer să ajute sportivii să se recupereze mai repede după antrenamente intense? Un nou studiu clinic a relevat efecte promițătoare asupra durerii musculare și a forței.
Un studiu recent publicat în revista Nutrients a constatat că, în rândul sportivilor bine antrenați, includerea proteinelor din drojdie într-un supliment pe bază de zer a influențat favorabil anumite măsuri de recuperare după daunele musculare induse de exercițiu (EIMD), în comparație cu apă simplă, dar nu s-a stabilit superioritatea față de proteina din zer singură.
Exercițiile intense sau neobișnuite pot lăsa mușchii dureroși și slăbiți, îngreunând recuperarea înaintea următoarei sesiuni de antrenament. Acest lucru se datorează frecvent EIMD, care apare în special în timpul contracțiilor excentrice repetate, când mușchii se întind sub tensiune. EIMD poate afecta structura musculară, poate declanșa răspunsuri inflamatorii și poate reduce temporar forța și performanța, efectele durând adesea câteva zile.
Severitatea și durata acestor efecte variază în funcție de factori precum starea de pregătire, sexul, nutriția, intensitatea exercițiului și familiaritatea cu mișcările implicate. Prin urmare, pentru sportivii care se confruntă cu un program de antrenament solicitant sau cu competiții apropiate, găsirea unor metode eficiente de susținere a recuperării musculare este esențială.
Proteinele dietetice joacă un rol central în repararea și remodelarea mușchilor, iar persoanelor active li se recomandă în general să consume între 1,4–2,0 g/kg din greutatea corporală pe zi, distribuite pe mesele zilnice. Proteina din zer este o alegere populară deoarece este digerată rapid și este bogată în aminoacizi esențiali, în special leucina. Cu toate acestea, în ciuda utilizării sale largi, dovezile că suplimentarea cu proteină reduce în mod constant daunele musculare induse de exercițiu rămân mixte.
Această incertitudine, împreună cu interesul tot mai mare pentru surse alternative și potențial mai durabile de proteine, a încurajat cercetătorii să investigheze proteinele derivate din microorganisme. Proteina din drojdie, obținută prin fermentație, oferă un profil relativ echilibrat de aminoacizi și o alternativă la ingredientele proteice derivate din animale. Totuși, extragerea și procesarea proteinelor din drojdie pot fi provocatoare, iar gustul și aroma distinctivă a acesteia pot limita atractivitatea sa consumată singură.
Amestecarea proteinelor din drojdie cu zer ar putea oferi o soluție practică, combinând proprietățile nutriționale ale ambelor surse, abordând în același timp unele dintre limitările senzoriale ale proteinelor din drojdie. Cu toate acestea, se știe foarte puțin despre dacă astfel de amestecuri pot sprijini recuperarea după exerciții intense.
Pentru a investiga acest aspect, cercetătorii au examinat dacă un amestec de proteine din drojdie și zer ar putea îmbunătăți recuperarea după EIMD în rândul sportivilor bine antrenați, comparativ cu proteina din zer singură sau cu apă.
Această cercetare, un studiu randomizat cu trei grupuri, a inclus 54 de sportivi bine antrenați, repartizați aleatoriu în grupuri cu amestec de proteine din drojdie și zer, proteina din zer singură sau un grup de control cu apă. Formula de drojdie și zer conținea 40% ingredient din proteină din drojdie și 40% izolat de proteină din zer, în timp ce formula cu zer singur conținea 80% izolat de proteină din zer, restul fiecărei formule constând în arome și excipienți. Ambele formulări proteice ofereau 0,9 g/kg/zi de proteină efectivă. Analizele au inclus 48 de participanți, deoarece ceilalți nu au finalizat urmărirea.
După șapte zile de suplimentare, participanții au fost evaluați pentru EIMD. Rezultatele au fost evaluate înainte și imediat după EIMD, precum și la 24, 48 și 72 de ore. Perioada totală de suplimentare a durat zece zile.
Rezultatele principale au inclus creatinina serică (CK), răspunsurile inflamatorii reflectate prin citokine circulante (interleukine precum IL-6, IL-1β, IL-10 și TNF-α) și metrici de funcție și performanță musculară. Acestea au inclus performanța la saltul contramoviment (CMJ), Contracția Izometrică Voluntară Maximă (MVC) și cuplul de vârf concentric și excentric izokinetic.
Un rezultat secundar a fost durerea musculară percepută, evaluată utilizând scorul vizual analog (VAS). Bărbații și femeile au fost analizați separat, deși eșantionul studiului nu a avut puterea statistică necesară pentru a compara efectele specifice pe sexe.
Suplimentarea cu drojdie și zer alterează modelele de creatinină post-exercițiu.
CK a crescut în timp în ambele sexe, cu interacțiuni semnificative între grupuri și timp în rândul bărbaților, dar nu și în rândul femeilor, după o corectare mai largă pentru teste multiple. Comparând rezultatele în perechi, cercetătorii au constatat că grupul cu proteină din drojdie și zer a avut niveluri de CK mai mari decât grupul de control cu apă imediat după EIMD, deși nivelurile erau mai mici decât în grupul de control la 48 de ore. Totuși, analiza de sensibilitate a rezultatelor imediat post-EIMD nu a găsit o diferență semnificativă între grupul cu proteină din drojdie și zer și grupul de control.
În rândul femeilor, o constatare exploratorie a indicat că CK a fost mai mic decât în grupul de control cu amestecul de proteină din drojdie și zer la 24 de ore, deși interacțiunea grupuri-timp nu a fost semnificativă după corectarea mai largă pentru teste multiple.
Autorii subliniază originea heterogenă a creșterii CK, care este afectată de cinetica eliberării, eliminare, starea de pregătire, sex și variabilitate între indivizi. Acest lucru împiedică interpretarea sa ca dovadă a unor daune musculare mai reduse.
Aceste rezultate nu identifică nici cauza reducerii, care ar putea fi un component din drojdie, combinația de proteine din drojdie și zer, energia furnizată de amestec sau totalul de proteină oferit.
Durerile musculare diferă între grupurile de suplimente și cele de control.
Durerile au crescut post-EIMD, dar au scăzut pe parcursul perioadei de urmărire în ambele sexe. Printre bărbați, VAS mediu pe parcursul celor cinci evaluări a fost mai mic cu amestecul de proteină din drojdie și zer decât în grupul de control cu apă, dar nu a existat o diferență statistic semnificativă între proteina din zer și grupul de control. Femeile nu au prezentat schimbări similare.
Diferența ar fi putut fi influențată de biasul de așteptare, deoarece participanții știau dacă primeau suplimente de proteine sau apă simplă.
Amestecul de drojdie și zer reduce răspunsul imediat
