Anticoagulantele noi reduc accidentele vasculare și decesele după hemoragiile cerebrale
Persoanele cu fibrilație atrială (AFib), o bătaie neregulată a inimii, și hemoragie intracraniană, un tip de accident vascular cerebral cunoscut și sub denumirea de sângerare cerebrală, au beneficiat de utilizarea anticoagulantelor, care a fost asociată cu un risc mai scăzut de accident vascular cerebral ischemic și deces, conform unui nou studiu publicat pe 21 octombrie 2026, în revista Neurology®, oficială a Academiei Americane de Neurologie.
Studiul a arătat, de asemenea, că utilizarea anticoagulantelor mai noi nu a fost asociată cu un risc crescut de hemoragii cerebrale ulterioare.
Anticoagulantele sunt medicamente care împiedică formarea cheagurilor de sânge. Un accident vascular cerebral ischemic apare atunci când fluxul de sânge este blocat, adesea de un cheag de sânge, într-o parte a creierului.
Deși anticoagulantele mai noi nu au fost asociate cu un risc crescut de hemoragii cerebrale, utilizarea warfarinei, un anticoagulant mai vechi, a fost. Anticoagulantele mai noi, cunoscute sub numele de anticoagulante orale directe, includ apixaban, rivaroxaban, edoxaban și dabigatran.
Fiind un studiu observațional, constatările nu sugerează că anticoagulantele au cauzat aceste diferențe de risc, ci doar că au fost asociate cu ele.
„Anticoagulantele pot ajuta la prevenirea accidentului vascular cerebral ischemic, dar pentru persoanele cu fibrilație atrială care au avut o hemoragie cerebrală anterioară, deciziile de tratament pot fi complexe din cauza îngrijorărilor legate de posibilitatea unei alte hemoragii cerebrale,” a declarat Paula Tiili, de la Universitatea din Helsinki, Finlanda. „Pentru studiul nostru, am vrut să înțelegem mai bine riscurile accidentului vascular cerebral ischemic și ale hemoragiilor cerebrale la persoanele care utilizează anticoagulante mai noi și mai vechi.”
Studiul a inclus 1.502 persoane cu o vârstă medie de 78 de ani care aveau AFib și hemoragii cerebrale apărute cu cel puțin patru luni înainte de diagnosticul de AFib. Participanții au fost urmăriți timp de până la doi ani. Dintre aceștia, 15% au primit anticoagulante mai noi, 29% au primit warfarină și 56% nu au primit anticoagulante.
În timpul studiului, 57 de participanți au avut un accident vascular cerebral ischemic, 45 au avut hemoragii cerebrale noi, iar 257 au decedat.
După ajustarea pentru factori precum vârsta, colesterolul ridicat și hipertensiunea arterială, cercetătorii au constatat că, la un an după diagnosticul de AFib, mai puțin de 1% dintre persoanele care luau anticoagulante mai noi au avut un accident vascular cerebral ischemic, comparativ cu 2% dintre cei care luau warfarină și 4% dintre cei care nu luau anticoagulante.
De asemenea, cercetătorii au descoperit că 1% dintre persoanele care utilizau anticoagulante mai noi au avut o hemoragie cerebrală nouă, comparativ cu 3% dintre cei care utilizau warfarină și 2% dintre cei care nu utilizau anticoagulante.
În plus, 5% dintre persoanele care utilizau anticoagulante mai noi au decedat din cauze diferite de accident vascular cerebral în acel prim an, comparativ cu 9% dintre cei care utilizau warfarină și 15% dintre cei care nu utilizau anticoagulante.
Comparativ cu lipsa medicației, utilizarea anticoagulantelor mai noi a fost asociată cu un risc cu 83% mai scăzut de accident vascular cerebral ischemic și cu un risc cu 80% mai scăzut de deces, fără un risc crescut de sângerare intracraniană.
Utilizarea warfarinei a fost asociată cu un risc cu 51% mai scăzut de accident vascular cerebral ischemic și un risc cu 40% mai scăzut de deces, dar cu un risc cu 85% mai mare de hemoragii cerebrale.
„Studiul nostru a constatat că utilizarea anticoagulantelor a fost legată de un risc mai scăzut de accident vascular cerebral ischemic și de deces în acest grup cu risc ridicat,” a menționat Tiili. „Este important de subliniat că studiul nostru a arătat că anticoagulantele mai noi nu au fost asociate cu o altă hemoragie cerebrală, în timp ce warfarina a fost. Constatările noastre pot ajuta medicii să ia decizii de tratament mai personalizate în încercarea de a preveni accidentele vasculare cerebrale la persoanele cu AFib și hemoragii cerebrale anterioare. Cu toate acestea, sunt necesare mai multe cercetări pentru a identifica cine este cel mai probabil să beneficieze și cine ar putea avea în continuare un risc mai mare de sângerare.”
O limitare a studiului a fost că cercetătorii au inclus doar persoanele care nu au avut un accident vascular cerebral sau nu au decedat în primele trei luni după diagnosticul de AFib, astfel încât rezultatele s-ar putea să nu se aplice persoanelor din acea perioadă inițială.
