Deteriorarea neurologică precoce afectează 30% dintre pacienții cu craniotomie trează
Un studiu retrospectiv efectuat pe 30 de pacienți care au suferit o craniotomie trează a relevat că 30% dintre aceștia au experimentat o nouă sau agravată disfuncție neurologică în decurs de 48-72 de ore după intervenție.
Reducerea scorurilor funcționale și cognitive a fost frecvent observată, iar 10% dintre pacienți au prezentat afazie de nouă apariție. Nu au fost identificați predictori statistici semnificativi ai deteriorării acute.
Aceste rezultate subliniază importanța interpretării cu precauție a modificărilor postoperatorii timpurii, deoarece semnificația lor pe termen lung rămâne nesigură. Este necesară realizarea unor studii mai ample, prospective și controlate, cu urmărire pe termen lung.
Craniotomia trează permite chirurgilor să opereze asupra leziunilor cerebrale situate în apropierea zonelor responsabile pentru funcții esențiale, precum mișcarea și limbajul, în timp ce pacienții sunt conștienți în momentele critice ale intervenției. Folosind stimularea electrică directă pentru a identifica regiunile funcționale ale creierului, chirurgii pot ghida îndepărtarea leziunilor, căutând să conserve aceste abilități.
Modificările neurologice din primele zile după intervenție pot fi dificile de interpretat. Efectele temporare ale chirurgiei, inclusiv edemul cerebral, oboseala și sedarea reziduală, pot influența evaluările funcționale, făcând esențială distincția între schimbările postoperatorii timpurii și deteriorarea neurologică durabilă.
Un grup de cercetare a analizat rezultatele neurologice pe termen scurt și factorii clinici asociați cu deteriorarea după craniotomia trează. Studiul retrospectiv, desfășurat într-un singur centru, a inclus 30 de pacienți care au suferit intervenții chirurgicale pentru leziuni intracraniene implicând zone motorii sau de limbaj între ianuarie 2019 și noiembrie 2024.
Evaluarea funcției neurologice a fost realizată la 48-72 de ore după chirurgie, folosind scorurile Karnofsky Performance Status (KPS), Glasgow Coma Scale (GCS), Mini-Mental State Examination (MMSE) și teste manuale de forță musculară. Au fost examinate și rezultatele de supraviețuire în analize exploratorii, care nu au avut scopul de a stabili factori prognostici definitivi.
Rezultatele au arătat că 9 din cei 30 de pacienți (30%) au experimentat o nouă sau agravată disfuncție neurologică acută în termen de 48-72 de ore după intervenție. O reducere de cel puțin 10 puncte în scorul KPS a fost observată la 30% dintre pacienți, în timp ce 26,7% au prezentat o scădere de cel puțin două puncte în scorul MMSE. Slăbiciune motorie nouă sau agravată a fost observată la 16,7% dintre pacienți, iar 10% au avut afazie de nouă apariție.
Maparea intraoperatorie completă a fost realizată în 27 de pacienți (90%); trei au necesitat conversie la anestezie generală fără finalizarea mapării funcționale. Cercetătorii au subliniat că aceste modificări funcționale timpurii nu ar trebui interpretate automat ca leziuni chirurgicale permanente. Scorurile KPS și MMSE obținute imediat după intervenție pot fi afectate de edemul cerebral, oboseala postoperatorie și recuperarea din sedare.
Pacienții cu mapare de succes au avut o rată numeric mai mică a declinului neurologic acut comparativ cu cei cu eșec de mapare (25,9% versus 66,7%), dar diferența nu a fost semnificativă din punct de vedere statistic. Analizele univariate nu au identificat, de asemenea, predictori clinici semnificativi ai deteriorării neurologice acute.
„Evaluarea funcției neurologice în primele zile după craniotomia trează necesită o interpretare atentă, deoarece efectele postoperatorii temporare pot influența scorurile funcționale și cognitive”, a declarat Liu. Descoperirile subliniază importanța evaluării diferitelor tipuri de modificări postoperatorii separat, în loc de a trata fiecare declin timpurie ca dovadă a unei leziuni neurologice durabile.
Studiul a examinat și supraviețuirea, dar aceste analize au fost exploratorii. În timpul urmăririi, 17 pacienți au decedat, iar supraviețuirea mediană overall a fost de 43 de luni. Nu au fost identificate diferențe semnificative din punct de vedere statistic în ceea ce privește supraviețuirea sau factori prognostici independenți.
Limitările studiului includ dimensiunea mică a eșantionului, tipurile variate de leziuni, informațiile lipsă privind extinderea rezecției și biomarkerii moleculare, precum și absența evaluărilor funcționale pe termen lung. De asemenea, studiul a fost lipsit de un grup de comparație care să fie supus craniotomiei sub anestezie generală.
„Rezultatele noastre privind supraviețuirea ar trebui interpretate cu precauție din cauza dimensiunii reduse a eșantionului, patologiilor intracraniene diverse și a lipsei evaluărilor neurologice pe termen lung”, a adăugat Liu. În ansamblu, rezultatele oferă o descriere preliminară a modificărilor neurologice imediat după craniotomia trează și evidențiază necesitatea unor studii mai mari, prospective, care să implice pacienți cu grupuri patologice mai clar definite. Evaluările seriale pe o perioadă de cel puțin trei luni ar putea ajuta la stabilirea cât de des se rezolvă deficitele timpurii și care pacienți experimentează o afectare persistentă. Aceste dovezi ar putea susține consilierea postoperatorie mai informată, planificarea reabilitării și evaluarea rezultatelor chirurgicale.
