Consumul de vitamină E asociat cu un hormon important pentru fertilitate la femei
Consumul zilnic de nutrienți poate fi legat de markeri hormonali și de compoziție corporală la femeile care caută tratament pentru fertilitate, însă cercetătorii subliniază că rolul dietei în sănătatea reproductivă necesită dovezi clinice mai solide.
Un studiu recent publicat în jurnalul Scientific Reports a examinat relația dintre consumul de nutrienți din alimentație, compoziția corporală și nivelurile hormonale reproductive la femeile cu infertilitate.
Ce ar fi dacă alegerile alimentare zilnice ar putea influența fertilitatea? Una din șase cupluri la nivel global se confruntă cu infertilitatea, generând stres emoțional și financiar. Pe lângă tratamentele medicale, factorii de stil de viață, în special nutriția, atrag din ce în ce mai mult atenția ca influențe modificabile asupra sănătății reproductive.
Este posibil ca echilibrul hormonal, ovulația și potențialul general de fertilitate să fie influențate de compoziția corporală a femeilor și de aportul lor de micronutrienți; totuși, majoritatea dovezilor provin din populații generale, nu din femei care caută activ îngrijire pentru fertilitate. Înțelegerea interacțiunii dintre dietă și markerii hormonali și fizici în acest grup ar putea ajuta la informarea strategiilor nutriționale practice în îngrijirea fertilității.
Este necesară o cercetare suplimentară pentru a clarifica aceste relații în medii clinice.
Studiul a implicat 97 de femei cu vârste între 18 și 40 de ani, care îndeplineau criteriile clinice pentru infertilitate și care frecventau o clinică de fertilitate din Spania între 2022 și 2024. Participantele au fost incluse dacă nu au reușit să conceapă după cel puțin 12 luni de relații sexuale neprotejate sau după șase luni, în cazul celor de peste 35 de ani.
Au fost excluse din studiu participantele cu anumite afecțiuni (de exemplu, sindromul ovarelor polichistice, endometrioză sau boli endocrine care necesitau tratament) pentru a elimina efectele confondante ale acestor afecțiuni.
Evaluarea aportului alimentar a fost realizată utilizând un chestionar validat de frecvență alimentară (FFQ), care a captat consumul realist pe parcursul anului anterior. Aportul de nutrienți a fost calculat folosind baze de date standardizate cu compoziția alimentelor.
Au fost obținute măsurători antropometrice, inclusiv indicele de masă corporală (IMC), raportul talie-șolduri (WHR), procentul de grăsime corporală (BFP) și procentul de masă musculară (MMP), folosind analiza impedanței bioelectrice (BIA) în condiții controlate.
În faza foliculară timpurie, cercetătorii au măsurat hormonul anti-Müllerian (AMH), hormonul foliculostimulant, hormonul luteinizant, hormonul stimulator tiroidian (TSH), estradiolul, calcidiolul și prolactina din probe de sânge recoltate după o noapte de post.
După măsurarea nivelurilor hormonale, au fost efectuate analize statistice folosind teste de corelație și modele de regresie liniară multiplă, ajustând pentru aportul caloric, activitatea fizică, IMC și statutul de fumător.
Cercetătorii au definit semnificația statistică la nivelul p < 0,05 și au aplicat corecția Bonferroni, acolo unde a fost cazul, pentru a ține cont de comparațiile multiple.
Populația studiului avea o vârstă medie de aproximativ 33 de ani, majoritatea participanților fiind angajați și având studii superioare.
Din perspectiva clinică, IMC-ul mediu se încadra în intervalul supraponderal, evidențiind o problemă metabolică comună în rândul femeilor cu infertilitate. Este demn de remarcat faptul că BFP-ul depășea nivelurile recomandate, în timp ce MMP-ul era ușor sub pragurile optime, sugerând un dezechilibru în compoziția corporală care ar putea influența sănătatea reproductivă.
Analiza a arătat asocieri semnificative între aportul de nutrienți și compoziția corporală. Consumarea riboflavinei (vitamina B2) a arătat o corelație pozitivă semnificativă cu MMP, sugerând o asociere între un aport mai mare de riboflavină și un procentaj mai mare de masă musculară, deși autorii au descris această relație cu prudență ca fiind nominală după ajustările stricte pentru teste multiple.
Aportul de calciu a fost, de asemenea, asociat pozitiv cu masa musculară, implicându-i rolul în homeostazia metabolică, dincolo de sănătatea oaselor.
Aportul de vitamină E a fost asociat invers cu circumferința șoldului, cu un aport mai mare de antioxidanți corelându-se cu o circumferință a șoldului mai mică; astfel, ridicând posibilitatea ca aportul de vitamină E să fie legat de distribuția regională a grăsimii, deși acest rezultat necesită o interpretare prudentă și confirmare în studii viitoare.
Aportul mai mare de vitamină E a fost, de asemenea, asociat cu niveluri mai scăzute de prolactină, iar nivelurile mai ridicate de prolactină pot perturba ovulația normală și ciclul menstrual, făcând această asociere relevantă din punct de vedere clinic. Deoarece această asociere a persistat chiar și după ajustarea pentru factorii confondanți, sugerează că aportul de vitamină E ar putea fi legat de reglementarea prolactinei, deși cauzalitatea și mecanismul rămân neprovenite.
Alți nutrienți inițial au arătat asocieri cu AMH și TSH, dar acestea nu au rămas semnificative după ajustare. Acest lucru arată că nutriția afectează reproducția în moduri complexe și că doar anumiți nutrienți au asocieri consistente și măsurabile în acest cohort.
Studiul sugerează că anumiți nutrienți dietetici sunt asociați cu markeri cheie ai sănătății reproductive la femeile cu infertilitate. Aportul mai ridicat de vitamină E a fost legat de niveluri mai scăzute de prolactină și de circumferința șoldului redusă, în timp ce riboflavina și calciul au fost asociate cu un procent mai mare de masă musculară. Acest lucru sugerează un potențial pentru abordări nutriționale țintite pentru a sprijini profiluri hormonale și de compoziție corporală mai favorabile.
Nu se poate stabili cauzalitatea din cauza designului transversal; cu toate acestea, rezultatele sugerează că dieta ar putea fi un factor modificabil de luat în considerare alături de îngrijirea fertilității. Studiile prospective pe termen lung sunt necesare pentru a valida și a stabili aceste conexiuni și potențial pentru a ajuta la ghidarea implementării nutriției personalizate.
