Activitatea cortexului prefrontal nu prezice reglarea emoțională la indivizi
Critica unui raport în fața întregii echipe de către un supervizor poate să te facă să te simți expus și rănit. Dar dacă îți spui: „Ea ia în serios munca mea și vrea ca proiectul să aibă succes”, aceeași situație poate să își piardă din intensitate. Această reinterpretare deliberată se numește reevaluare cognitivă. În laboratoare, este studiată de obicei prin solicitarea participanților de a reinterpreta imagini stresante astfel încât să pară mai puțin deranjante.
Reevaluarea cognitivă este una dintre cele mai studiate forme de reglare a emoțiilor. Capacitatea de a-ți reglementa emoțiile în mod corespunzător într-o situație dată este crucială pentru sănătatea mintală, iar reevaluarea este un element central al terapiei cognitiv-comportamentale. De-a lungul anilor, studiile de imagistică cerebrală au arătat că regiunile cortexului prefrontal sunt active în mod special în timpul reevaluării. S-a concluzionat că intensitatea acestei activări reflectă și cât de bine poate un individ să își regleze emoțiile. Această concluzie este contestată de un nou studiu.
32 de echipe de cercetare conduse de CIMH
Pentru a oferi un răspuns fiabil la această întrebare, 32 de echipe de cercetare, coordonate de Maurizio Sicorello de la Central Institute for Mental Health (CIMH), au colaborat în cadrul consorțiului internațional NIDER (Neurobiologia Diferențelor Individuale în Reglarea Emoțiilor). Împreună cu Carmen Morawetz de la Universitatea din Innsbruck și Jenny Zähringer de la CIMH, Sicorello a conceput studiul și a compilat 40 de seturi de date fMRI care implică până la 2.175 de participanți. Nouă dintre aceste seturi de date nu fuseseră publicate anterior. Dimensiunea eșantionului este, astfel, de aproximativ 20 de ori mai mare decât cea mai mare dimensiune raportată într-un articol de revizuire recent pe această temă. Echipele participante au analizat datele conform unui protocol standardizat, preînregistrat. Sicorello a sintetizat apoi rezultatele în analizele principale.
Activitatea prefrontală nu permite concluzii despre individ
Principala constatare: Nivelul de activitate în regiunile prefrontale în timpul reevaluării nu a indicat cât de bine au putut participanții individuali să își regleze emoțiile.
Schimbarea propriilor sentimente prin reinterpretarea unei situații este mai mult decât un simplu exercițiu mental pe care unii oameni îl au mai bine dezvoltat. Ceea ce poate fi mai decisiv este care interpretări ale unei situații ne vin natural, având în vedere istoricul nostru de viață, dacă căutăm alternative în viața de zi cu zi și dacă le considerăm credibile.
„Asta nu înseamnă că cortexul prefrontal nu este important pentru reglarea emoțională”, subliniază Carmen Morawetz. „În cadrul unei singure persoane, activitatea cerebrală poate dezvălui cu siguranță cum se schimbă emoțiile. Dar atunci când comparăm oameni, ne confruntăm cu limitări – posibil pentru că persoanele diferite folosesc căi neuronale diferite pentru a ajunge la același rezultat.”
Treia măsurare, fără un numitor comun
Cercetătorii au comparat trei indicatori comuni ai reglării emoționale a unei persoane: datele auto-raportate dintr-un chestionar; rapoartele participanților despre cât de mult s-a schimbat experiența lor emoțională în timpul reevaluării, în timp ce erau în scanner; și scăderea activității în amigdala – o regiune a creierului care procesează stimuli emoționali semnificativi.
Dacă toate cele trei măsuri ar reflecta aceeași capacitate, ar trebui să fie corelate strâns. Acest lucru nu a fost cazul. A fost găsită doar o corelație între experiența emoțională raportată și activitatea amigdalei. Totuși, această corelație a fost atât de slabă încât ar fi necesar un singur studiu cu mai mult de 1.000 de participanți pentru a o demonstra în mod fiabil. Tindința de a reevalua, așa cum a fost măsurată prin chestionar, nu a fost corelată cu niciuna dintre celelalte două măsuri sau cu activitatea cerebrală.
O posibilă explicație: Chestionarele măsoară cum își evaluează oamenii comportamentul în viața de zi cu zi. În schimb, în scanner, este specificat precis când și cum ar trebui să își reevalueze comportamentul. Cei care beneficiază de strategia în viața de zi cu zi pot să nu o implementeze mai bine, ci mai degrabă să fie mai buni la recunoașterea când îi ajută.
Conștientizarea corporală și abilitățile motorii, în centrul atenției
Participanții care au fost capabili să-și reducă emoțiile negative prin reevaluare au prezentat o activitate ușor mai scăzută în regiunile cerebrale sensorimotorii – care sunt implicate, printre altele, în conștientizarea corporală și mișcare – precum și în rețelele de atenție. Au existat, de asemenea, dovezi referitoare la amigdala și trunchiul cerebral – regiuni mai frecvent asociate cu generarea emoțiilor decât cu reglarea lor. Totuși, aceste efecte au fost foarte mici și au depins parțial de studiile incluse în analiză.
„Aceasta este o descoperire deosebit de interesantă, deoarece am găsit deja dovezi similare într-un studiu paralel de mare amploare privind susceptibilitatea la stres”, afirmă Sicorello. Studiile viitoare vor trebui să arate dacă există un principiu general în spatele acesteia.
De ce este dificil să comparăm activitatea cerebrală între oameni
Studiul evidențiază, de asemenea, o problemă fundamentală de metodologie: Oamenii diferă semnificativ în ceea ce privește intensitatea răspunsului cerebral la o sarcină – de exemplu, din cauza diferențelor de flux sanguin, zgomot de măsurare sau mișcări ale capului în scanner. Dacă creierul unei persoane răspunde mai puternic într-o regiune decât în altele, restul creierului arată, de asemenea, o activare mai puternică. Astfel, un răspuns crescut al amigdalei în timpul reevaluării nu a fost însoțit de o activitate mai slabă în regiunile prefrontale, ci mai degrabă de o activitate mai puternică – contrar modelului standard. Același tipar a fost observat într-un alt set de date pentru sarcini legate de durere și control cognitiv.
„Aceasta este o idee incomodă, dar importantă pentru domeniul nostru”, afirmă Morawetz. „Interpretarea regiunilor cerebrale individuale în izolare ca markeri ai capacității unei persoane de a-și reglementa emoțiile este incompletă, în special în cercetarea clinică, unde activitatea prefrontală redusă este adesea considerată un semn al reglării emoționale afectate. Avem nevoie de sarcini și metode de evaluare mai realiste și relevante personal care să țină cont de aceste diferențe globale.”
