Albumina poate îmbunătăți rezultatele la unii pacienți cu ciroză
Ascita este cea mai frecventă complicație a cirozei și marchează adesea trecerea de la boala compensată la cea decompensată. Poate reduce calitatea vieții, poate determina spitalizări și crește riscul de infecții și de complicații renale. Supraviețuirea la cinci ani scade de la aproximativ 80% la 30% după apariția ascitei semnificative clinic.
Tratamentul urmărește, așadar, controlul acumulării de lichid, prevenind în același timp complicațiile și păstrând funcția renală și circulatorie. Echipa de cercetare a fost condusă de profesorul Paolo Caraceni, de la Departamentul de Științe Medicale și Chirurgicale, Universitatea Alma Mater Studiorum din Bologna, Italia.
În acest review narativ, autorii au analizat studiile relevante identificate în PubMed, de la început până în iunie 2026, alături de rezultatele prezentate la congrese internaționale importante. Au evaluat utilizarea albuminei umane în diferite contexte clinice, diferențiind tratamentul de scurtă durată al complicațiilor acute de perfuziile regulate, destinate controlului ascitei pe termen mai lung.
Studiul a fost publicat online în revista Portal Hypertension & Cirrhosis, la 13 noiembrie 2026. Albumina este o proteină din sânge folosită pentru a crește volumul plasmatic și pentru a contracara scăderea volumului sanguin circulant efectiv. Ea poate sprijini, de asemenea, funcția vasculară și poate modula inflamația.
Review-ul descrie trei situații consacrate de utilizare pe termen scurt: după paracenteza de volum mare, în peritonita bacteriană spontană și în leziunea renală acută, inclusiv sindromul hepatorenal. Pentru extragerea a mai mult de 5 L de lichid, ghidurile internaționale recomandă, în general, 6–8 g de albumină pe litru extras.
Utilizarea albuminei în leziunea renală rămâne controversată. Un consens comun din 2024 recomanda resuscitarea volemică atunci când este indicată clinic, nu în mod de rutină. Studiile ulterioare sugerează că unii pacienți răspund abia în a doua zi, în timp ce administrarea excesivă de lichide poate crește riscul complicațiilor respiratorii.
Review-ul subliniază necesitatea adaptării dozei și a duratei tratamentului la starea pacientului și oprirea tratamentului dacă apare supraîncărcare cu lichide.
Pentru tratamentul pe termen lung, dovezile sunt promițătoare, dar inconsistente. În studiul ANSWER, 431 de pacienți cu ascită necomplicată de gradul 2 sau 3 au primit fie tratamentul standard, fie tratamentul standard cu albumină: 40 g de două ori pe săptămână timp de 2 săptămâni, apoi 40 g pe săptămână, timp de până la 18 luni. Grupul cu albumină a avut o supraviețuire mai mare la 18 luni și o reducere cu 38% a riscului de mortalitate, alături de mai puține paracenteze și complicații.
În schimb, studiul MACHT nu a arătat un beneficiu semnificativ, însă a folosit o doză mai mică, iar tratamentul a fost adesea mai scurt. Studiile din Italia, Australia și India aduc dovezi suplimentare, în timp ce studiul PRECIOSA nu și-a atins obiectivul principal, respectiv îmbunătățirea supraviețuirii fără transplant la un an.
„Albumina nu ar trebui privită ca un tratament universal pentru fiecare persoană cu ciroză și ascită”, afirmă profesorul Caraceni. „Dovezile indică beneficii în situații specifice, dar contează starea clinică a pacientului, schema de tratament și răspunsul acestuia.”
Review-ul discută și dovezi preliminare potrivit cărora albumina ar putea ajuta unii pacienți cu hiponatremie hipervolemică, deși sunt necesare studii mai mari. Metodele mai bune de identificare a pacienților care ar putea răspunde, inclusiv abordările bazate pe biomarkeri, ar putea ghida tratamentul.
Acestea pot sprijini strategii de tratament mai personalizate și pot ajuta sistemele de sănătate să evalueze eficiența costurilor, barierele logistice și opțiunile de administrare, precum perfuziile la domiciliu.
„În final, trebuie să trecem dincolo de abordarea unică și să potrivim tratamentul cu albumină la nevoile și obiectivele pacientului”, afirmă profesorul Caraceni.
În ansamblu, review-ul concluzionează că albumina rămâne o opțiune importantă în gestionarea ascitei asociate cirozei, dar valoarea ei depinde de selectarea adecvată a pacienților și de individualizarea tratamentului. Dovezi mai bune privind cine beneficiază, la ce doză și pentru cât timp sunt esențiale pentru a îmbunătăți îngrijirea și pentru a ghida utilizarea mai largă.