Amenințările alimentare necesită o planificare mai robustă pentru pandemii, arată un raport
Un nou studiu avertizează că, dacă țările nu tratează siguranța alimentară ca pe o componentă esențială a infrastructurii de sănătate, următoarea pandemie ar putea perturba lanțurile de aprovizionare, eroda încrederea consumatorilor și expune o slăbiciune critică în pregătirea globală.
O recenzie recentă publicată în revista npj Science of Food a examinat, printr-o lentilă holistică One Health, modul în care crizele de sănătate publică, inclusiv pandemiile, pot submina guvernanța siguranței alimentare. Aceasta a analizat vulnerabilitățile expuse în timpul focarelor anterioare de boli și a evaluat potențialul de perturbare severă și asimetrică din pandemiile alimentare viitoare.
Concluzia recenziei este că integrarea controalelor de siguranță alimentară în planificarea națională de urgență este esențială pentru a proteja sănătatea publică globală și stabilitatea economică.
În contextul pandemiei COVID-19, discuțiile și cercetările în domeniul sănătății publice au analizat intens modul în care virusurile și alți patogeni se răspândesc în comunitățile umane pentru a preveni viitoare focare de amploare. Aceste eforturi s-au concentrat adesea pe impacturile clinice și epidemiologice directe ale pandemiilor, inclusiv riscurile de transmitere pe calea aerului.
Cu toate acestea, cercetările epidemiologice și în domeniul sănătății publice au acordat o atenție relativ limitată stabilității structurale a lanțurilor de aprovizionare alimentară și asocierii bidirecționale cu pandemiile. Importanța siguranței și securității alimentare nu poate fi subestimată. Dovezile din crizele anterioare sugerează că, în momentul apariției pandemiilor, instituțiile de reglementare pot suferi perturbări operaționale serioase.
De exemplu, în timpul crizei COVID-19, blocajele și îmbolnăvirile forțate au dus rapid la o reducere semnificativă a inspecțiilor de rutină la facilitățile de procesare a alimentelor. În același timp, laboratoarele care testau anterior alimentele pentru potențiali patogeni și-au schimbat focalizarea analitică către diagnosticul uman. Oamenii de știință din domeniul alimentelor au sugerat că, în perioadele de pandemie, anxietățile publice pot determina oamenii să se îndrepte către piețele informale necontrolate, crescând riscurile de contaminare și fraudă alimentară.
Aceste vulnerabilități sistemice apar indiferent dacă patogenul principal este transmis pe calea aerului sau alimentară, subliniind necesitatea unui cadru structurat care să țină cont de atât mitigarea dispersării patogenilor primari, cât și de sisteme alimentare sigure și stabile. Un cadru utilizat pe scară largă pentru a aborda această cerință este „One Health”, o abordare care recunoaște interdependența profundă dintre sănătatea umană, sănătatea animalelor și sănătatea mediului.
Diagrama Venn ilustrează domeniile interconectate ale sănătății umane, sănătății animalelor și sănătății mediului, cu sistemul alimentar la intersecția acestora. Fiecare domeniu contribuie cu factori distincți, dar suprapuși, ai apariției pandemiilor: conducerea umană, conducerea animală și conducerea mediului. Acești factori interacționează în cadrul sistemelor agroalimentare, influențând riscurile, amploarea și căile de transmitere a bolilor infecțioase emergente.
Recenzia a sintetizat literatura științifică revizuită de colegi și rapoartele instituționale pentru a explora relația dintre pandemii, siguranța alimentară și reziliența sistemului agroalimentar prin prisma cadrului One Health. Aceasta a utilizat literatură și rapoarte publicate între 1996 și 2025, identificate prin căutări țintite în baze de date bibliografice și repozitorii instituționale, concentrându-se pe factorii declanșatori ai pandemiilor și efectele lor ulterioare asupra guvernanței alimentare.
Recenzia a folosit un cadru conceptual construit pe intersecția sistemelor umane, animale și de mediu, în care atât pericolele directe, cât și cele indirecte din aceste domenii au fost evaluate sistematic pentru a mapa riscurile sistemice. În paralel, recenzia a căutat să elucidze amenințările viitoare din patogenii alimentari, iar autorii au luat în considerare un cadru al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) din 2024, care a evaluat 1.652 de patogeni și a identificat 35 ca având un risc ridicat de a provoca o Urgență de Sănătate Publică de Interes Internațional sau o pandemie, pe baza virulenței și trăsăturilor de transmitere. Dintre cei 35 de patogeni cu risc ridicat, șapte, inclusiv patru bacterii și trei coronavirusi, au fost evidențiați ca având cel mai mare potențial pentru introducerea alimentelor și răspândirea ulterioară în populațiile umane.
Recenzia a contrastat, de asemenea, impacturile economice indirecte ale crizelor cauzate de patogeni aerieni cu datele specifice industriei din focarele alimentare istorice. Diagrama ilustrează șase domenii interconectate care contribuie la riscul pandemic: factori geografici și ecologici, schimbări climatice, sisteme de producție alimentară, comerț și importuri, evoluția patogenilor și condițiile socio-politice. Fiecare domeniu subliniază mecanisme specifice care cresc riscurile de spillover zoonotic, amplificarea patogenilor și transmiterea transfrontalieră.
Recenzia a descris schimbările de mediu ca fiind o parte dintr-un set mai larg de factori interacționanți care transformă evenimentele regionale de spillover patogenic în pandemii globale. Deforestarea și schimbările în utilizarea terenurilor de către oameni, de exemplu, generează overlap-uri între patogenii și vectorii restricționați anterior la fauna sălbatică și așezările umane, un scenariu agravat de densitatea mare a comunităților umane moderne și a animalelor de fermă care le însoțesc. În același timp, creșterea intensivă a animalelor de fermă poate facilita amplificarea, reasortarea și evoluția patogenilor, în timp ce piețele cu animale vii creează interfețe cu risc ridicat pentru transmiterea între specii.
Când examinează impactul unei potențiale pandemii alimentare asupra economiei globale și securității alimentare, recenzia susține că efectele economice ale unei astfel de pandemii ar fi specifice, persistente, bazate pe încredere și, probabil, mai asimetrice decât cele cauzate de COVID-19. Deși COVID-19 a provocat o contracție bruscă de 12,2% a comerțului global cu bunuri în al doilea trimestru din 2020, comerțul cu alimente a rămas relativ protejat. În schimb, o pandemie alimentară ar putea eroda rapid încrederea consumatorilor și a reglementatorilor, declanșând interdicții de import, restricții preventive și șocuri bruște de cerere.
Aceste rezultate s-au bazat pe metrici severe din focarele istorice localizate, cum ar fi focarul de Salmonella din SUA din 2008, care a fost asociat eronat cu roșiile contaminate și a fost estimat că a costat industria roșiilor din țară mai mult de 100 de milioane de dolari. Focarul de E. coli din Europa din 2011 a dus la pierderi și mai mari. Pentru a atenua dispersarea patogenului, au urmat interdicții la export,
