Antibioticele orale administrate după externare nu aduc beneficii în cazul apendicitei pediatrice
Apendicita acută este una dintre cele mai frecvente urgențe chirurgicale la copii, iar apendicita acută complicată (AAC), care include forme perforate sau gangrenate, prezintă un risc mai mare de infecție și o spitalizare prelungită.
În timp ce administrarea de antibiotice intravenoase în timpul spitalizării este o practică standard, rolul antibioticelor orale administrate acasă (AOA) după externare rămâne controversat. Multe spitale continuă să utilizeze AOA pentru a preveni infecțiile tardive, dar această practică variază în funcție de chirurgi și instituții. În același timp, expunerea inutilă la antibiotice poate provoca reacții adverse, poate perturba microbiota intestinală, poate crește riscul de infecție cu Clostridioides difficile și poate contribui la rezistența antimicrobiană. Aceste preocupări au intensificat apelurile pentru dovezi mai solide privind valoarea reală a antibioticelor administrate postexternare la copiii cu AAC.
Cercetătorii de la Departamentul de Chirurgie Pediatrică, Complejo Asistencial Universitario de León, Spania, și Departamentul de Chirurgie Pediatrică, Hospital Universitario Niño Jesús, Madrid, Spania, au publicat rezultatele studiului lor online în World Journal of Pediatrics pe 27 ianuarie 2026. Studiul a evaluat dacă AOA după externare reduce complicațiile infecțioase sau readmisiile comparativ cu absența antibioticelor administrate acasă (AAH) la copiii tratați chirurgical pentru AAC.
Investigarea a implicat căutarea în baze de date precum PubMed, Web of Science, Scopus, Ovid și Cochrane Central, de la începuturile acestora până în martie 2025, iar revizuirea a fost înregistrată prospectiv în International Prospective Register of Systematic Reviews (PROSPERO). Au fost incluse 14 studii observaționale care au implicat 26.174 de pacienți pediatri. Este important de menționat că nu au fost identificate studii clinice randomizate (ECR), subliniind astfel limitarea forței dovezilor disponibile în prezent.
Meta-analizele cu efecte aleatoare au fost realizate pentru abcese intra-abdominale (AIA), infecții ale locului chirurgical (ILC), infecții ale locului operator (ILO) și readmisiuni. Analizând datele combinate, AOA nu a redus semnificativ riscul de AIA, ILO sau readmisiuni. Raportul de risc combinat a fost de 1,23 pentru AIA, 1,19 pentru ILO și 1,07 pentru readmisiuni, toate intervalele de încredere de 95% trecând de pragurile nule.
Deși ILC părea a fi mai scăzut în grupul AOA în analiza generală, acest semnal a dispărut în analizele de sensibilitate limitate la studiile cu date crude la nivel de pacient, sugerând că diferențele de protocol și confuzia ar fi putut influența rezultatul. În analiza restricționată la expunere, copiii externați fără antibiotice au arătat un risc de readmisie modest mai scăzut, ridicând un posibil semnal de daună asociat utilizării de rutină a AOA.
Autorii au declarat că aceste constatări nu ar trebui interpretate ca un apel la abandonarea judecății clinice, ci ca dovezi că continuarea automată a antibioticelor după externare necesită o justificare mai solidă. Ei au subliniat că revizuirea arată un decalaj constant între practica obișnuită și beneficiile dovedite: copiii cu AAC sunt adesea trimiși acasă cu antibiotice deoarece boala este considerată riscantă, însă dovezile disponibile nu arată o reducere fiabilă a complicațiilor cheie.
De asemenea, au subliniat că certitudinea dovezilor rămâne foarte scăzută, în principal deoarece toate studiile incluse au fost observaționale și vulnerabile la confuzia prin indicație. Acest studiu susține o abordare mai selectivă și bazată pe dovezi în ceea ce privește îngrijirea postexternare pentru copiii cu AAC. Rezultatele pot informa programele de gestionare a antibioticelor, căile de externare și deciziile partajate cu familiile.
Reducerea utilizării inutile a AOA ar putea diminua povara medicamentelor, limita evenimentele adverse și ajuta la combaterea rezistenței antimicrobiene fără a compromite recuperarea, dacă este asociată cu criterii clare de externare și planuri de urmărire. Totuși, autorii subliniază că sunt necesare cu urgență ECR-uri multicentrice de înaltă calitate pentru a determina care copii, dacă există, beneficiază în realitate de antibiotice după externare. Până atunci, utilizarea de rutină a AOA după intervenția chirurgicală pentru AAC pediatrică nu este susținută de dovezile actuale.
