Antrenorii sportivi pot îmbunătăți sănătatea sportivilor cu dizabilități
Un studiu recent a evidențiat că antrenorii sportivi pot juca un rol esențial în promovarea sănătății și bunăstării sportivilor cu dizabilități intelectuale și de dezvoltare.
În cadrul unei cercetări publicate în International Journal of Environmental Research and Public Health, s-a analizat modul în care antrenorii pot sprijini sănătatea sportivilor cu dizabilități. În general, persoanele cu dizabilități se confruntă cu un nivel mai scăzut de bunăstare fizică și emoțională în comparație cu cei fără dizabilități, având probleme precum obezitatea crescută, alimentația precară și activitatea fizică insuficientă.
Aceste rezultate se datorează în mare parte accesului inechitabil la servicii de sănătate, în special în mediile cu resurse reduse. Intervențiile mici, orientate spre sănătate, au avut rezultate inconsistente și adesea nesustenabile. Abordările de sănătate publică sunt rare, iar resursele informaționale adaptate au avut o eficiență minimă. Strategiile comunitare, cum ar fi programele sportive incluzive, reprezintă o abordare promițătoare, dar subutilizată, conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS).
Special Olympics (SO) este o organizație globală care implică aproximativ 5 milioane de sportivi din peste 190 de țări. SO International a lansat multiple inițiative de sănătate, inclusiv screening-uri, educație pentru sportivi și programe de fitness, integrate în antrenamentele și competițiile regulate. Studiile anterioare au arătat că aceste intervenții au fost asociate cu îmbunătățiri în sănătatea raportată de sportivi, reducerea greutății corporale, creșterea consumului de fibre dietetice, o mai mare încredere în sine și atitudini pozitive față de activitatea fizică.
Cluburile sportive tradiționale au demonstrat capacitatea de a răspunde nevoilor de sănătate ale membrilor lor, îmbunătățind astfel sănătatea socială, mentală și fizică. Antrenorii și organizațiile sportive sunt recunoscuți ca fiind contribuabili cheie în promovarea sănătății publice. Optimizarea rezultatelor de sănătate pentru persoanele cu dizabilități în cadrul SO necesită, probabil, ca antrenorii să integreze promovarea sănătății în rolul lor. Totuși, puține studii au analizat modul în care sportivii și antrenorii percep sănătatea și ce strategii sunt cele mai eficiente.
Studiul a evaluat impactul antrenorilor asupra sănătății și bunăstării sportivilor cu dizabilități, identificând în același timp barierele în acest proces. S-au distribuit invitații de participare liderilor regionali SO din Africa, Asia-Pacific, Europa și America de Sud, care au informat aproximativ 60 de programe naționale implicate în promovarea sănătății. Opt programe din Nigeria, Senegal, Africa de Sud, Fiji, Noua Zeelandă, Irlanda, Marea Britanie și Mexic au acceptat să participe, reprezentând aproape 130.000 de sportivi și peste 19.000 de antrenori.
Au fost selectați zece antrenori din diverse sporturi, având în vedere implicarea activă în sănătatea sportivilor și diverse background-uri profesionale și personale. Fiecare țară a ales până la șase lideri sportivi cu abilități de comunicare puternice și experiență în leadership orientat spre sănătate. Interviuri de grup au fost realizate prin Zoom, cu sesiuni separate pentru antrenori și sportivi.
Discuțiile au abordat nevoile de sănătate ale sportivilor, inițiativele de sănătate în desfășurare, eficiența percepută a strategiilor actuale, feedbackul de la sportivi și îngrijitori, precum și cerințele de suport pentru antrenori. Grupurile de lideri sportivi au urmat un proces similar, concentrându-se pe îmbunătățirea sănătății condusă de sportivi, suportul antrenorilor și strategii de motivare.
Studiul a sintetizat datele de la peste 100 de participanți, incluzând sportivi cu dizabilități intelectuale și antrenorii lor din opt națiuni diverse. Ambele grupuri au demonstrat o conștientizare ridicată a provocărilor critice de sănătate, antrenorii subliniind în special necesitatea de a încuraja autonomia sportivilor în gestionarea sănătății. În promovarea sănătății sportivilor, strategiile cheie au inclus creșterea motivației pentru activitatea fizică și alimentația sănătoasă, precum și încurajarea vizitelor regulate la medic și monitorizarea progresului.
Menținerea comportamentelor sănătoase depinde de colaborarea dintre antrenori și sportivi, familii, îngrijitori și servicii de sănătate. Antrenorii din medii cu resurse reduse au menționat mai frecvent malnutriția și sărăcia ca bariere semnificative. Aceștia au recunoscut importanța extinderii cunoștințelor lor în domeniul sănătății și au solicitat dezvoltare profesională continuă, precum și promovarea informală a sănătății prin modelare de comportament și conectarea sportivilor la resursele comunității.
Printre provocările majore s-au numărat motivarea sportivilor să adopte obiceiuri sănătoase, obținerea suportului familiei și asigurarea unei pregătiri adecvate pentru antrenori. Planurile de promovare a sănătății individualizate și prioritizarea bunăstării mentale și emoționale au fost recunoscute ca fiind pași practici, având în vedere impactul pozitiv al sportului asupra încrederii în sine și conexiunilor sociale.
Unii antrenori au exprimat rețineri în privința asumării unor responsabilități mai ample în promovarea sănătății, invocând lipsa de timp cu sportivii, preocupări legate de intimitate și independență, precum și incertitudinea dacă monitorizarea comportamentelor de sănătate face parte din rolul lor. Implementarea strategiilor promițătoare pe scară largă rămâne complexă, în special pentru cluburile conduse de voluntari, subliniind importanța sprijinului local.
Studiul a evidențiat că îmbunătățirea sănătății sportivilor cu dizabilități necesită cunoștințe, motivație, formare, resurse și suport comunitar, toate având roluri critice. Atât sportivii, cât și antrenorii au subliniat importanța îndrumării continue și a colaborării cu familiile și serviciile de sănătate pentru a obține schimbări durabile. Este necesară o cercetare suplimentară asupra modului în care cluburile sportive locale, care depind adesea de voluntari, pot fi sprijinite pentru a introduce și menține un accent pe sănătate în activitățile lor. În plus, prioritizarea comunităților cu resurse reduse și grupurilor marginalizate ar fi deosebit de valoroasă.
