ARN-ul ar putea ajuta la depășirea rezistenței la radioterapie în cancerul de sân

eWell
eWell

ARN-ul ar putea ajuta la depășirea rezistenței la radioterapie în cancerul de sân

O recenzie publicată în Genes & Diseases arată cum ar putea moleculele de ARN să ajute celulele de cancer mamar să răspundă mai eficient la radioterapie. Cercetătorii de la Universitatea de Științe Medicale din Mashhad analizează microARN-urile și inhibitorii acestora ca instrumente potențiale pentru depășirea rezistenței la radiații, prin restabilirea mecanismelor care declanșează moartea celulară programată.

Radioterapia distruge celulele canceroase, însă unele tumori supraviețuiesc prin perturbarea apoptozei, procesul prin care celulele deteriorate se autodistrug. Când acest mecanism de protecție este slăbit, celulele canceroase pot continua să crească în ciuda tratamentului. Recenzia explorează dacă ajustarea microARN-urilor ar putea face aceste celule mai vulnerabile la radiații. MicroARN-urile sunt molecule scurte de ARN care reglează expresia genelor. În funcție de ținte și de contextul biologic, ele pot stimula sau suprima creșterea tumorală. AntagomiR-urile, cunoscute și ca anti-miARN-uri, sunt concepute pentru a inhiba anumite microARN-uri, oferind o altă cale de influențare a mecanismelor care controlează supraviețuirea celulară și răspunsul la tratament. Articolul reunește studii efectuate pe celule de cancer mamar și pe modele animale, diferențiind moleculele asociate cu o radiosensibilitate crescută de cele asociate cu rezistența. De asemenea, identifică microARN-uri care promovează apoptoza, dar care nu au fost încă investigate împreună cu radiațiile, oferind candidați pentru cercetări viitoare.

Printre exemplele discutate, creșterea nivelului de miR-200c a sporit sensibilitatea la radiații și moartea celulară apoptotică în liniile celulare de cancer mamar. Altă moleculă, miR-139-5p, a influențat repararea ADN-ului și apărarea împotriva speciilor reactive de oxigen. Creșterea activității sale a permis acumularea deteriorărilor induse de radiații, contribuind la declanșarea morții celulelor canceroase. Recenzia evidențiază și miR-22 și miR-205, care influențează căi legate de semnalele de supraviețuire și de repararea ADN-ului. Aceste rezultate ilustrează cum microARN-uri diferite pot converge către un obiectiv comun: slăbirea mecanismelor care permit celulelor tumorale să reziste iradierii. Dimpotrivă, miR-21 este asociat cu rezistența la tratament în modelele de cancer mamar. Studiile analizate au arătat că blocarea acestuia cu anti-miR-21 a crescut apoptoza și sensibilitatea la radiații în liniile celulare. Acest lucru susține investigarea atât a înlocuirii microARN-urilor protectoare, cât și a inhibării celor care favorizează supraviețuirea celulelor canceroase.

Rezultatele rămân experimentale și nu stabilesc o îmbunătățire a rezultatelor pentru pacienții care urmează radioterapie. Efectele pot varia între subtipurile și modelele de cancer mamar, iar moleculele care intensifică doar apoptoza nu pot fi presupuse automat că îmbunătățesc răspunsul la radiații. Cercetările ulterioare trebuie să identifice cele mai promițătoare ținte, să confirme efectele în modele tumorale relevante și să stabilească siguranța și eficacitatea înainte de aplicarea clinică. Înțelegerea interacțiunilor dintre moleculele de ARN și țintele lor genetice va fi, de asemenea, importantă.

Distribuie acest articol