Ce arată știința despre impactul recunoștinței asupra creierului

eWell
eWell

Ce arată știința despre impactul recunoștinței asupra creierului

Recunoștința este celebrată în filozofie și religie, iar studiile științifice recente sugerează că aceasta aduce beneficii semnificative pentru sănătatea mentală și fizică. Totuși, se știe foarte puțin despre ceea ce se întâmplă în creier și în organism atunci când experimentăm această stare.

De ce contează acest lucru? Pentru că o mai bună înțelegere a fiziologiei recunoștinței poate ajuta la identificarea strategiilor de valorificare a beneficiilor sale pentru sănătate și poate contribui la înțelegerea importanței cultivării acestei emoții puternice. Scopul cercetării mele a fost să pună bazele înțelegerii a ceea ce se întâmplă în creier atunci când simțim recunoștință, iar o imagine a creierului recunoscător începe acum să se contureze.

Când am început să studiez recunoștința, am întâlnit tratate filozofice și îndemnuri religioase care subliniază importanța acesteia, alături de studii științifice care sugerează că recunoștința poate îmbunătăți somnul, poate consolida relațiile de cuplu, poate proteja de boli, poate motiva la exerciții fizice și poate crește fericirea, printre alte beneficii.

Până atunci, însă, se știa foarte puțin despre ceea ce se întâmplă în creier și în organism atunci când experimentăm recunoștința, ceea ce făcea dificilă înțelegerea modului în care aceasta funcționează de fapt. Fiind cercetător în neuroștiințe, m-am concentrat asupra neurobiologiei recunoștinței, cu o întrebare mai specifică în minte: poate activitatea creierului să arate ceva despre modul în care recunoștința își atinge beneficiile semnificative?

Cum întărește recunoștința legătura dintre minte și corp

Având în vedere legătura clară dintre sănătatea mentală și cea fizică, am considerat că înțelegerea a ceea ce se întâmplă în creier atunci când simțim recunoștință ne-ar putea spune mai multe despre legătura dintre minte și corp, și anume despre modul în care o emoție pozitivă poate îmbunătăți funcțiile corporale. Am crezut, de asemenea, că rezultatele ar putea ajuta cercetătorii să creeze programe menite să genereze recunoștință, identificând activitățile și experiențele cele mai esențiale pentru beneficiile acesteia.

Trebuie spus că surprinderea oamenilor în momentul în care simt recunoștință ridică unele provocări. Până la urmă, unii oameni nu simt recunoștință atunci când ne-am aștepta, iar alții pot simți recunoștință în situații neprevăzute. Am crezut că cea mai bună soluție ar fi să induc recunoștința prin povești puternice despre ajutor și sacrificiu.

Pentru aceasta, m-am adresat Institutului USC Shoah Foundation pentru Istorie Vizuală, care deține cel mai mare fond din lume de mărturii video ale supraviețuitorilor Holocaustului, multe dintre acestea fiind, poate surprinzător, pline de acte impresionante de altruism și generozitate. Împreună cu o echipă de studenți excepționali, am început prin a urmări sute de ore de mărturii, pentru a găsi povești în care supraviețuitorul primise un fel de ajutor din partea altei persoane.

Am adunat o colecție a acestor povești și le-am transformat în scenarii scurte, pe care le-am prezentat participanților. Fiecare scenariu a fost reformulat la persoana a doua (de exemplu: „Ești într-un marș al morții pe timp de iarnă, iar un coleg de detenție îți dă un palton călduros”) și prezentat participanților studiului. I-am rugat să se imagineze în scenariu și să simtă, pe cât posibil, ce ar simți dacă ar fi în aceeași situație. În timp ce participanții reflectau asupra acestor gesturi, am măsurat activitatea creierului lor folosind tehnici moderne de imagistică cerebrală (sub forma imagisticii prin rezonanță magnetică funcțională, fMRI).

Pentru fiecare scenariu, i-am întrebat pe participanți cât de multă recunoștință au simțit și am corelat această evaluare cu activitatea lor cerebrală din acel moment. Deși o astfel de abordare nu va provoca exact aceleași sentimente ca trăirea efectivă a unor asemenea situații, participanții au raportat, în proporție covârșitoare, sentimente puternice de recunoștință, o implicare profundă în sarcină și, poate și mai important, o empatie și o înțelegere sporite față de Holocaust ca urmare a participării la studiu.

Mai mult, rezultatele noastre au arătat că, atunci când participanții raportau aceste sentimente de recunoștință, creierul lor prezenta activitate într-un set de regiuni situate în cortexul prefrontal medial, o zonă din lobii frontali ai creierului unde se întâlnesc cele două emisfere. Această zonă este asociată cu înțelegerea perspectivelor altor persoane, cu empatia și cu sentimentele de ușurare. Este, de asemenea, o zonă foarte bine conectată cu sistemele din corp și din creier care reglează emoțiile și susțin procesul de reducere a stresului.

Trei moduri în care recunoștința aduce beneficii minții

Aceste date ne-au oferit o explicație plauzibilă despre recunoștință:

  1. Poate ajuta la reducerea stresului și a durerii. Regiunile asociate cu recunoștința fac parte din rețelele neuronale care se activează atunci când socializăm și experimentăm plăcerea. Aceste regiuni sunt, de asemenea, puternic conectate cu părțile creierului care controlează reglarea de bază a emoțiilor, cum ar fi ritmul cardiac și nivelul de activare, și sunt asociate cu reducerea stresului și, implicit, cu diminuarea durerii. Simțirea recunoștinței și recunoașterea ajutorului primit de la ceilalți creează o stare corporală mai relaxată și permit beneficiilor ulterioare ale reducerii stresului să se resimtă.
  2. Poate îmbunătăți sănătatea pe termen lung. Regiunile respective sunt, de asemenea, strâns legate de rețelele „mu opioide” ale creierului, care se activează în timpul contactului fizic interpersonal apropiat și al ameliorării durerii, și care ar fi putut evolua din necesitatea de a se îngriji reciproc, prin îndepărtarea paraziților. Cu alte cuvinte, datele noastre sugerează că, deoarece recunoștința se bazează pe rețelele creierului asociate cu legăturile sociale și reducerea stresului, acest lucru poate explica, parțial, modul în care sentimentele de recunoștință duc la beneficii pentru sănătate pe termen lung.
  3. Poate ajuta persoanele cu depresie. Și mai încurajator, cercetătorul Prathik Kini și colegii săi de la Universitatea Indiana au realizat un studiu ulterior, examinând modul în care practicarea recunoștinței poate modifica funcționarea creierului la persoanele cu depresie. Ei au găsit dovezi că recunoștința ar putea induce modificări structurale în aceleași zone ale creierului pe care le-am observat active în experimentul nostru. Un astfel de rezultat, în completarea celui obținut de noi, arată cum practicarea mentală a recunoștinței ar putea chiar să schimbe și să reconfigureze creierul.
Distribuie acest articol