Cercetătorii analizează impactul fazelor ciclului menstrual asupra performanței atletice
Un studiu recent a investigat legătura dintre cele șase faze ale ciclului menstrual și variațiile în forța fizică și bunăstarea psihologică a atletelor.
O cercetare realizată în Germania, publicată în revista Scientific Reports, a analizat modul în care cele șase faze distincte ale ciclului menstrual influențează forța fizică și starea de bine psihologică a femeilor atlete. Eșantionul studiului a fost format din 18 femei cu ciclu menstrual regulat, ale căror faze au fost determinate prin teste urinare de hormon luteinizant (LH) și nu prin profiluri hormonale complete.
Comparând măsurătorile specifice fiecărei faze cu forța dinamică maximă a participanților, precum și variabilele psihologice, s-a constatat că forța maximă dinamică a atins un vârf în timpul fazei foliculare târzii și al ovulației, în timp ce starea de spirit și vigorul au scăzut semnificativ în faza luteală târzie. Aceste rezultate sugerează că monitorizarea individualizată, conștientă de ciclu, ar putea fi mai benefică decât modelele uniforme de antrenament pentru optimizarea pregătirii și performanței atletelor.
Ciclul menstrual și antrenamentul sportiv au fost subiectul unor cercetări extensive, care au demonstrat că acesta este un proces biologic complex, reglat de interacțiuni între hipotalamus, glanda pituitară și ovare, având o durată tipică de 26 până la 32 de zile. McNulty și colaboratorii (2020) au propus un cadru care împarte acest ciclu în șase faze distincte: 1. Foliculară timpurie (EF), 2. Foliculară târzie (LF), 3. Ovulație (OV), 4. Luteală timpurie (EL), 5. Luteală medie (ML) și 6. Luteală târzie (LL).
Cercetările ulterioare au stabilit că aceste faze sunt caracterizate de fluctuații hormonale dramatice, în principal estrogen și progesteron, alături de variații semnificative în metabolismul energiei, activarea neuromusculară și excitabilitatea sistemului nervos central (CNS). Cu toate acestea, în ciuda creșterii recente a studiilor științifice axate pe antrenamentul sensibil la ciclu, revizuirile pe acest subiect subliniază că dovezile actuale rămân heterogene din cauza inconsistențelor metodologice, inclusiv dimensiuni mici ale eșantionului și dependența de determinarea fazelor pe baza calendarului, în loc de confirmarea biochimică.
Deși cercetările biochimice indică faptul că estrogenul are efecte predominant excitatorii asupra activității neuronale, iar progesteronul are proprietăți inhibitoare care pot influența excitabilitatea corticospinală și inhibiția intracorticală, aceste mecanisme neuroendocrine nu au fost elucidate în contextul real al ciclurilor menstruale, limitând dezvoltarea unor strategii bazate pe dovezi care să optimizeze performanța sportivelor și să reducă riscurile de accidentare.
Studiul actual a avut ca scop abordarea acestei lacune de cunoștințe și informarea viitoarelor programe de antrenament pentru sportive, folosind un design de studiu cu măsurători repetate, implicând 18 femei active fizic (vârsta medie = 23,6 ani). Participantele au fost clasificate ca „Tier 2” (volum de antrenament ≥ 3 sesiuni pe săptămână).
Pentru a asigura o validitate internă ridicată în ceea ce privește faza menstruală specifică a fiecărei participante, performanța fizică și măsurătorile psihologice au fost ancorate fiziologic folosind teste urinare de hormon luteinizant (LH). Totuși, cercetătorii nu au măsurat direct estradiolul sau progesteronul, astfel că ovulația și suficiența fazei luteale nu au fost confirmate biochimic.
Studiul a evaluat performanța fizică prin două modalități principale: 1. Forța dinamică a membrelor inferioare, măsurată printr-un test de maximum repetat (1RM) în genuflexiune parțială și 2. Funcția neuromusculară generală, evaluată printr-un test isometric de prindere a mâinii. Parametrii psihologici au fost cuantificați folosind versiunea scurtă a Profilului Stărilor de Spirit (POMS-16), care a inclus vigor, oboseală, depresie și furie. Marcajele subiective, inclusiv motivația și calitatea somnului, au fost înregistrate prin scale analogice vizuale (VAS). În final, evaluarea efortului perceput (RPE) a fost estimată folosind scala Borg.
Analizele studiului au relevat traiectorii distincte, dependente de fază, pentru domeniile fizice și psihologice. Evaluările forței dinamice maxime au arătat că performanța participanților a atins un maxim în timpul fazei foliculare târzii și al ovulației, evidențiind un „efect de fază” statistic semnificativ (p < 0.001, η2p = 0.98). Autorii au subliniat că această dimensiune de efect neobișnuit de mare ar trebui interpretată cu precauție.
În mod specific, studiul a arătat că sarcina medie în genuflexiune parțială a fost de 94,43 kg în timpul fazei foliculare târzii, comparativ cu 87,24 kg în faza luteală târzie. În mod neașteptat, forța isometrică de prindere a mâinii nu a urmat aceste constatări, atingând un maxim în timpul fazei luteale târzii (p < 0.001, η2p = 0.21).
În ceea ce privește datele psihologice, analizele studiului au arătat că „vigorul” (energia) a fost cel mai ridicat în fazele foliculare, dar a scăzut brusc spre sfârșitul ciclului. În contrast, scorurile pentru oboseală și depresie au avut tendința opusă, crescând semnificativ în faza luteală târzie (p < 0.001).
În final, studiul a identificat o corelație negativă semnificativă între performanța în genuflexiune parțială și scorurile de depresie (r = −0.60, p = 0.009), sugerând că scorurile mai ridicate de depresie erau asociate cu o performanță mai scăzută în genuflexiune parțială. Cu toate acestea, această constatare a fost corelațională și nu stabilește cauzalitate. Alte variabile măsurate, inclusiv motivația, calitatea somnului și RPE, au rămas stabile din punct de vedere statistic pe parcursul studiului.
Studiul sugerează că ciclul menstrual poate influența atât corpul, cât și mintea sportivelor, dar subliniază că efectele nu sunt uniforme. Având în vedere variabilitatea interindividuală semnificativă observată, cercetătorii conchid că prescrierile rigide de antrenament la nivel de grup sunt mai puțin eficiente decât gestionarea individualizată a sarcinilor. Viitorul coaching sportiv ar trebui să integreze un număr redus de marcatori informați care să reflecte forța și bunăstarea pentru a ajusta sarcinile de antrenament în funcție de pregătirea fiziologică și psihologică a unei sportive. Rezultatele susțin, de asemenea, necesitatea unei mai bune cunoștințe a ciclului menstrual în rândul sportivelor și personalului de suport, subliniind că răspunsurile individuale ar trebui să primeze în fața așteptărilor rigide bazate pe fază.
