Condițiile din cartier afectează îmbătrânirea celulară și disparitățile în sănătate
Există un consens tot mai amplu că codul poștal este un predictor puternic al sănătății și speranței de viață. Acum, cercetătorii de la NYU School of Global Public Health au determinat că condițiile de vecinătate ar putea influența îmbătrânirea la nivel celular.
Studiul lor, publicat în revista Social Science and Medicine, arată că persoanele care locuiesc în cartiere cu oportunități sociale și economice reduse, cum ar fi locurile de muncă și locuințele stabile, au o probabilitate mai mare de a avea o abundență de ARN CDKN2A, un indicator al îmbătrânirii celulare.
„Sănătatea noastră este modelată nu doar de comportamentele individuale, ci și de mediile în care trăim”, a declarat Mariana Rodrigues, un student la doctorat la NYU School of Global Public Health și primul autor al studiului. „Acest studiu sugerează că condițiile structurale pot deveni înrădăcinate biologic și pot influența procesele de îmbătrânire în timp.”
Factorii de mediu din cartiere, precum spațiile verzi, aerul curat, locurile de muncă, școlile bine dotate și locuințele accesibile, pot influența bunăstarea noastră. Studiile arată că persoanele care locuiesc în zone lipsite de aceste oportunități au un risc mai mare de boli cronice și o speranță de viață mai scurtă, dar se știe mai puțin despre impactul asupra sănătății și îmbătrânirii la nivel celular.
Pe măsură ce celulele îmbătrânesc, acestea încetează să se dividă, dar rămân active metabolic și secreta substanțe care alimentează inflamația. Aceste schimbări celulare sunt legate de fragilitate și boli legate de îmbătrânire. Măsurile de senescență celulară – un indicator al îmbătrânirii biologice – includ: abundența ARN CDKN2A, care este implicată în oprirea diviziunii celulare; răspunsul la deteriorarea ADN-ului, care reflectă instabilitatea genomică; și fenotipurile asociate senescenței, care activează căile inflamatorii.
Pentru a înțelege legătura dintre factorii de mediu din cartiere și îmbătrânirea celulară, cercetătorii au analizat datele a 1.215 adulți americani din studiul Midlife in the United States (MIDUS), inclusiv probe de sânge care măsoară patru markeri moleculare ai îmbătrânirii celulare. De asemenea, au evaluat oportunitățile de vecinătate pe baza trăsăturilor de recensământ ale participanților, folosind Childhood Opportunity Index 3, care calculează 44 de măsuri specifice locației referitoare la educație (de exemplu, scoruri la teste și rate de absolvire), sănătate și mediu (de exemplu, calitatea aerului și apei, gradul de accesibilitate și acoperirea asigurării de sănătate) și resurse sociale și economice (de exemplu, angajare, proprietate a locuinței și venit).
Cercetătorii au descoperit că persoanele care locuiesc în cartiere cu oportunități reduse au avut un nivel semnificativ crescut de ARN CDKN2A, chiar și după ce au luat în considerare alți factori socioeconomici, de sănătate și stil de viață. Asociația dintre oportunitatea din cartier și expresia CDKN2A a fost cea mai puternică pentru factorii sociali și economici, ceea ce sugerează că senescența celulară ar putea fi influențată de oportunitățile sociale și economice mai reduse ale unui cartier, mai degrabă decât de lipsa de educație, sănătate sau factori de mediu.
„Stresul legat de venit, locuri de muncă și locuințe nu este ocazional, ci reprezintă condiții persistente care modelează viața cotidiană”, a declarat Adolfo Cuevas, profesor asociat de științe sociale și comportamentale la NYU School of Global Public Health și autorul senior al studiului. „Constatările noastre sugerează că stresul cronic cauzat de privarea economică și mobilitatea limitată ar putea fi principala cauză a îmbătrânirii celulare.”
Cercetătorii speră ca studiile viitoare să se concentreze pe factorii comunitari care ar putea atenua riscurile pentru sănătate și să continue să examineze modul în care condițiile din cartier influențează îmbătrânirea în timp, ceea ce ar putea ajuta la identificarea ferestrelor critice de expunere.
Cu toate acestea, ei subliniază că mulți dintre factorii de mediu care influențează sănătatea sunt structurali – „nu sunt lucruri pe care le putem remedia ca indivizi, ci mai degrabă ceea ce ar trebui să abordăm ca societate”, a subliniat Rodrigues.
„Îmbunătățirea condițiilor din cartier, în special a resurselor sociale și economice, ar putea fi importantă pentru promovarea îmbătrânirii sănătoase și reducerea disparităților în sănătate. Dar, dacă vrem cu adevărat să abordăm disparitățile în sănătate și să îmbunătățim sănătatea pentru toți, este esențial să luăm în considerare ce trebuie schimbat la nivel structural”, a concluzionat Rodrigues.
