Consumul zilnic de alune poate modifica răspunsul la insulină al creierului
Un studiu clinic de 16 săptămâni sugerează că un pumn zilnic de alune poate aduce modificări benefice în răspunsul la insulină al creierului, oferind noi indicii despre cum dieta poate influența sănătatea cognitivă.
Un recent studiu publicat în Food & Function a investigat dacă modificările în răspunsul la insulină al creierului ar putea explica îmbunătățirile anterioare în memorie observate la adulții în vârstă care consumă zilnic alune nesărate și prăjite cu coajă. Răspunsul la insulină al creierului se referă la modul în care anumite regiuni ale creierului ajustează activitatea neuronală în răspuns la insulină.
Deși majoritatea absorbției de glucoză în creier are loc independent de insulină, acest hormon joacă un rol critic în reglementarea circuitelor neuronale care guvernează cogniția, apetitul și echilibrul energetic. Regiuni precum hipocampul, cortexul prefrontal, girusul fusiform și hipotalamusul sunt bogate în receptori de insulină și au un rol central în reglementarea cognitivă și metabolică.
Semnalele de insulină perturbate în aceste zone au fost asociate cu declinul cognitiv și dezechilibre metabolice. Răspunsul la insulină afectat al creierului este recunoscut ca o caracteristică patofiziologică importantă asociată cu diabetul de tip 2 și cu tulburări cognitive neurodegenerative sau legate de vârstă, inclusiv boala Alzheimer.
Factorii de stil de viață, inclusiv dieta și exercițiul fizic, pot modifica răspunsul la insulină al creierului. Consumul pe termen scurt de alimente bogate în calorii și grăsimi poate diminua semnalizarea insulinei, în timp ce exercițiul aerob poate să o îmbunătățească la persoanele supraponderale.
Includerea nucilor, cum ar fi alunele, în dietă este în general recomandată pentru sănătate. Studiile recente sugerează că consumul zilnic de alune prăjite cu coajă poate îmbunătăți funcția vasculară a creierului și memoria la adulții vârstnici. Totuși, rămâne neclar dacă aceste beneficii cognitive sunt legate de modificări în răspunsul la insulină al creierului ca urmare a consumului pe termen lung de alune.
Studiul controlat, randomizat și cu orb a analizat dacă consumul zilnic de 60 g de alune nesărate și prăjite cu coajă timp de 16 săptămâni ar putea altera răspunsul la insulină al creierului la adulții în vârstă. Participanții au efectuat atât o perioadă de intervenție cu alune, cât și o perioadă de control fără alune, separate printr-o perioadă de spălare de opt săptămâni, cu ordinea randomizată.
Participanții cu vârste între 60 și 75 de ani, cu un indice de masă corporală (IMC) de 20–35 kg/m², au fost incluși în studiu dacă aveau o greutate stabilă, nu aveau afecțiuni metabolice sau cardiovasculare majore, nu erau alergici la alune, nu erau stângaci, fumători actuali sau recenți și nu utilizau medicamente sau suplimente care ar putea influența rezultatele. Au fost aplicate criterii metabolice și de tensiune arterială standard, iar cei cu abuz de substanțe, contraindicații la imagistica prin rezonanță magnetică (IRM) sau participare recentă la studii au fost excluși.
În timpul intervenției, participanții au consumat 60 g de alune prăjite cu coajă zilnic, o doză aleasă pentru fezabilitate și dovezi anterioare de beneficii vasculare și cognitive. Pachete preambalate au fost furnizate pentru comoditate. În perioada de control, participanții au evitat alunele și alte nuci. Aceștia au fost, de asemenea, sfătuiți să evite anumite nuci și semințe cu profile nutriționale comparabile pe parcursul studiului. Vizitele de studiu au avut loc la început, în săptămâna 8 și în săptămâna 16 a fiecărei perioade, după o noapte de post și abținere de la alcool și exerciții fizice viguroase. Au fost obținute probe de sânge la fiecare vizită.
La finalul fiecărei perioade, răspunsul la insulină al creierului a fost evaluat folosind imagistica prin rezonanță magnetică cu etichetare prin spin arterial pentru a măsura fluxul sanguin cerebral înainte și la 30 de minute după administrarea intranazală de insulină (160 de unități internaționale [UI] prin spray nazal). Răspunsul a fost definit ca schimbarea fluxului sanguin cerebral (CBF) în urma insulinei. Aceste modificări induse de insulină în CBF au servit ca o măsură indirectă a răspunsului regional al insulinei în creier, mai degrabă decât o evaluare directă a semnalizării insulinei neuronale.
Un total de 36 de participanți au fost randomizați pentru a începe fie cu intervenția cu alune, fie cu perioada de control. Dintre aceștia, 15 femei și 16 bărbați, cu o vârstă medie de 67 de ani și un IMC de 26,7 kg/m², au finalizat studiul. Consumul de alune a fost în general bine tolerat, cu o conformitate excelentă. Nu au fost raportate încălcări ale protocolului sau evenimente adverse grave legate de studiu. Un eveniment advers serios, nelegat de studiu, a fost raportat în perioada de control. Un participant s-a retras din cauza disconfortului gastrointestinal după consumul de alune.
Măsurile antropometrice, inclusiv circumferința taliei și procentul de grăsime corporală, au rămas stabile pe parcursul studiului. Intervenția cu alune a crescut semnificativ aportul total de energie și a schimbat compoziția nutrițională spre grăsimi nesaturate și fibre mai mari, cu reduceri în aportul de carbohidrați, grăsimi saturate și colesterol. Consumul de proteine a rămas neschimbat.
Analiza răspunsului cerebral a demonstrat că, după intervenția cu alune, un cluster distinct în hemisfera dreaptă, care cuprinde în principal girusul lingual, hipocampul și girusul parahipocampal, a prezentat un răspuns CBF semnificativ mai mic la insulina intranazală comparativ cu perioada de control. Această constatare sugerează o reducere localizată a răspunsului CBF indus de insulină, pe care cercetătorii au interpretat-o ca o modificare potențial benefică a răspunsului regional la insulină al creierului.
În regiunile asociate memoriei, cum ar fi hipocampul, insulina poate promova semnalizarea neuronală inhibitorie, reducând activitatea neuronală și fluxul sanguin asociat. Cercetătorii au sugerat că un răspuns CBF mai scăzut indus de insulină ar putea reflecta, prin urmare, o activitate neuronală mai eficientă sau mai bine reglementată. Totuși, CBF este doar o măsură indirectă a răspunsurilor neuronale, iar semnificația fiziologică a acestor modificări rămâne incertă.
Nu au fost identificate alte clustere semnificative în analiza întregului creier, iar răspunsurile CBF induse de insulină nu au diferit semnificativ între perioadele de intervenție la nivel global, în materie cenușie, cortical sau subcortical. În plus, nu a existat o corelație statistic semnificativă între modificările răspunsului regional la insulină al creierului și îmb
