Copiii mici folosesc indicii spațiali pentru a auzi vocile în zgomot
În medii zgomotoase, organismele își diferențiază sunetele pe care doresc să le detecteze de zgomotul de fond pentru a-și îmbunătăți percepția sunetelor țintă.
Acest proces este conservat pe scară largă între specii, inclusiv păsări, crocodili, ferți și adulți umani. Însă, cât de devreme în viață apare această abilitate? O nouă cercetare publicată în JNeurosci de către Farhin Ahmed, Qianxun Zheng și colegii de la Universitatea din Washington a explorat dacă și sugarii folosesc acest mecanism evolutiv conservat pentru a detecta sunetele în medii zgomotoase.
Oamenii de știință au înregistrat activitatea cerebrală a 53 de sugari și 20 de adulți în timp ce participanții ascultau difuzoare în diferite medii: un mediu avea doar un difuzor, un alt mediu avea zgomot din jur venind din aceeași locație ca și difuzorul, iar un al treilea mediu avea zgomot provenind dintr-o locație diferită.
Atât sugarii, cât și adulții au folosit locația sunetului pentru a urmări difuzoarele, dar răspunsurile cerebrale au fost diferite. La adulți, a fost observată o activare extinsă a cortexului, în timp ce sugarii au avut o activitate mai restrânsă în cortex.
Rezumatul principal al acestui studiu, conform lui Ahmed, este: „În ciuda creierelor lor imature, sugarii sunt încă capabili să valorifice indicii spațiali devreme în viață pentru a-i ajuta să audă vocea relevantă într-un mediu zgomotos.”
