Cunoștințele despre riscurile genetice nu contribuie la reducerea obezității, concluzionează un studiu
Informarea oamenilor despre riscul genetic de obezitate ajută la schimbarea obiceiurilor și la pierderea în greutate? Un studiu publicat în revista Obesity Reviews de către o echipă de cercetători, inclusiv specialiști de la Universitatea SWPS, arată că simpla cunoaștere a genelor nu este suficientă. Schimbarea comportamentală eficientă necesită suport personalizat pe termen lung.
Obezitatea reprezintă o problemă globală. În 2022, una din opt persoane din întreaga lume se confrunta cu această condiție. Numai în 2019, aproximativ cinci milioane de decese din cauze non-transmisibile au fost atribuite excesului de greutate. Impactul economic este, de asemenea, semnificativ. Experții estimează că costurile globale asociate cu obezitatea vor ajunge la 3 trilioane de dolari anual până în 2030.
Cercetările demonstrează că epidemia de obezitate rezultă din interacțiuni complexe între mecanismele de mediu, psihosociale, fiziologice și genetice. Deși genele joacă un rol semnificativ, studiile privind impactul stilului de viață arată clar că acestea nu determină inevitabil viitorul nostru. Menținerea unei diete echilibrate și practicarea activității fizice regulate sunt factori cruciali care reduc riscul atât al obezității, cât și al comorbidităților asociate, cum ar fi diabetul de tip 2 și bolile cardiovasculare. Cu toate acestea, multe programe de prevenire se bazează încă pe ghiduri universale care nu abordează nevoile individuale ale pacienților.
Un grup de cercetători internaționali, parte a consorțiului proiectului BETTER4U, finanțat de Horizon Europe, a decis să analizeze dacă cunoașterea riscului genetic de obezitate poate schimba comportamentele de sănătate și cum poate fi comunicată cel mai bine această cunoaștere. Cercetătorii, inclusiv cei de la Centrul de Cercetare Aplicată pe Comportamentele de Sănătate și Sănătate al Universității SWPS, au analizat peste 2.000 de publicații în cadrul unei revizuiri sistematice. Analiza finală a inclus 23 de studii clinice randomizate, cu 18 intervenții și aproape 8.000 de participanți.
Informațiile despre riscul genetic nu sunt un „ingredient magic”. În era dezvoltării rapide a medicinei personalizate, testarea genetică devine tot mai populară. Mulți dintre noi sperăm că cunoașterea profilului nostru ADN va oferi o cale clară către sănătate și menținerea unei siluete ideale. Din păcate, lucrurile nu sunt atât de simple. Concluziile studiului arată că informațiile despre riscul genetic, de una singură, nu funcționează. Fără un suport suplimentar, furnizarea informațiilor despre fundalul genetic al pacienților nu duce, de obicei, la schimbări durabile în greutate, obiceiuri alimentare sau niveluri de activitate fizică, afirmă Zofia Szczuka, cercetător la Centrul de Cercetare Aplicată pe Comportamentele de Sănătate și Sănătate al Universității SWPS.
Cercetătorii notează în lucrarea lor că acest lucru este în concordanță cu teoriile care indică faptul că intervențiile axate pe comunicarea riscurilor duc fie la schimbări temporare în comportament, fie la lipsa completă a schimbării.
Mai mult, această abordare poate avea efecte negative, în special în cazul persoanelor cu un risc genetic scăzut de obezitate. Cei care află că au „gene bune” pot dezvolta un fals sentiment de siguranță, ceea ce îi determină să facă alegeri alimentare mai proaste, să consume mai des alimente nesănătoase sau să neglijeze activitatea fizică.
În cazul persoanelor cu un risc genetic ridicat de obezitate, comunicarea acestui risc stimulează o motivație mai mare de a acționa. Totuși, efectele pozitive, cum ar fi reducerea efectivă în greutate, au fost observate în principal atunci când această comunicare a fost combinată cu un program de suport profesional intensiv, care include stabilirea de obiective, monitorizarea progresului, feedback și suport social.
Programele lungi și complexe sunt cele mai eficiente. Intervențiile trebuie să fie personalizate nu doar în funcție de genele pacientului, ci și în ceea ce privește planurile de acțiune specifice și obiectivele. Cele mai promițătoare rezultate se obțin cu programe complexe, care durează, de exemplu, 12 luni, care combină comunicarea despre riscul genetic cu tehnici de schimbare a comportamentului, subliniază Szczuka.
Analiza echipei arată că, fără instrumente psihologice adecvate, cunoașterea riscului genetic, de una singură, este insuficientă pentru a schimba permanent stilul de viață al unei persoane. Informațiile despre riscul genetic sunt motivante doar atunci când pacientul primește un plan de acțiune concret și suport constant în schimbarea obiceiurilor sale. În plus, comunicarea eficientă despre riscul genetic ar trebui să influențeze emoțiile și sentimentul de capacitate al pacientului, facilitând astfel automatizarea alegerilor sănătoase în viața de zi cu zi.
