Datele genetice pot prezice riscul efectelor secundare ale steroizilor
Corticosteroizii orali (OCSs) sunt utilizați pe scară largă și sunt eficienți în tratarea afecțiunilor inflamatorii cronice, precum artrita, astmul și bolile autoimune.
Aceștia acționează prin reducerea inflamației, ameliorarea durerii și calmarea sistemului imunitar. Totuși, mai mult de unul din zece pacienți dezvoltă efecte secundare, mai ales dacă utilizează steroizi pe termen lung. Până acum, a fost dificil să se identifice persoanele care vor reacționa în acest mod, dar rezultatele unei cercetări ce urmează a fi prezentate la conferința anuală a Societății Europene de Genetică Umană sugerează că integrarea datelor genetice în prescrierea steroizilor poate îmbunătăți predicția riscurilor, permițând astfel medicilor să-i prescrie mai adecvat.
Dr. Deniz Turkmen, cercetător postdoctoral la Universitatea Exeter AGE Group din Marea Britanie, împreună cu colegii săi, a studiat datele de la aproape 38.000 de participanți din UK Biobank care au fost prescriși steroizi. Aceștia au calculat cât de mult steroid a luat fiecare participant de-a lungul timpului, dacă dozele mai mari erau legate de mai multe efecte secundare și au examinat dacă diferențele genetice ar putea ajuta la explicarea riscurilor. În final, au testat dacă adăugarea informațiilor genetice a îmbunătățit evaluarea riscurilor. Au descoperit că, în cazul pacienților tratați cu steroizi, anumite variante genetice creșteau riscul de efecte secundare, precum CYP3A4 pentru osteoporoză și CTLA4 pentru accident vascular cerebral și cataractă, printre altele.
„Am reușit să demonstrăm o relație clară între doza de steroid și efectele secundare. Această analiză precisă arată riscul crescut asociat cu tratamentele pe termen lung”, spune Dr. Turkmen.
Prin integrarea scorurilor de risc poligenic (PRS) pentru osteoporoză, cercetătorii au reușit să îmbunătățească și mai mult evaluarea riscurilor legate de steroizi. Această îmbunătățire a depășit factorii disponibili în mod obișnuit, cum ar fi vârsta și sexul, fiind deosebit de semnificativă în rândul persoanelor mai tinere la prima prescriere. „În prezent, fără metode eficiente de predicție, clinicienii încearcă să reducă riscurile prin utilizarea doar a unor cure scurte de steroizi, prescriind cele mai mici doze posibile sau trecând la tratamente alternative care economisesc steroizi, cum ar fi biologicele. Cu toate acestea, tratamentele biologice sunt adesea mai costisitoare și nu pot fi accesibile tuturor pacienților. Aceste strategii pot fi, de asemenea, insuficiente pentru persoanele cu afecțiuni cronice care necesită tratamente repetate sau pe termen lung cu steroizi. Utilizarea de rutină a informațiilor genetice ar putea însemna că, în viitor, pacienții cu risc ridicat ar putea fi identificați și să beneficieze mai devreme de tratamente care economisesc steroizi sau să aibă o monitorizare mai atentă pentru efecte secundare”, adaugă aceasta.
Având în vedere utilizarea pe scară largă a steroizilor, implementarea la scară largă a PRS în prescrierea acestora va reprezenta o provocare majoră. Cele mai practice aplicații vor fi probabil direcționate către persoanele cu risc mai mare, în special cele care ar putea necesita utilizarea pe termen lung a steroizilor. De asemenea, descoperirile trebuie studiate în alte cohorte pentru a asigura aplicabilitatea lor pe o scară mai largă. Populațiile mai mari și etnic mai diverse ar putea, de asemenea, să îmbunătățească performanța predictivă, având în vedere că efectele farmacogenetice observate în studiu sunt consistente cu alte mecanisme biologice care influențează metabolismul steroizilor și răspunsul imun.
„Ne-am așteptat să găsim o relație clară între doză și rezultatele adverse”, afirmă Dr. Turkmen. „A fost reconfortant faptul că rezultatele genetice implicând CYP3A4 și CTLA4 s-au aliniat rolurilor lor în metabolismul steroizilor și reglarea imunității, dar îmbunătățirea în predicția osteoporozei atunci când am integrat datele scorurilor de risc poligenic a fost remarcabilă, în special la pacienții mai tineri. Deși variantele unice au avut un impact relativ limitat asupra riscului de efecte secundare grave din cauza steroizilor, adăugarea PRS pentru trăsături precum densitatea minerală osoasă a îmbunătățit predicția riscurilor. Sperăm că, în timp, o disponibilitate mai mare a datelor genetice la nivel populațional va însemna că va fi posibilă integrarea genomicii în îngrijirea medicală de zi cu zi și, prin urmare, în deciziile de prescriere. Acesta va fi un pas major pe calea către furnizarea de medicină personalizată pentru toți.”
Președintele conferinței, profesor Alexandre Reymond, care nu a fost implicat în cercetare, a declarat: „Astăzi vedem din ce în ce mai multe exemple ale valorii predictive a combinării riscurilor anticipate pentru variantele rare și cu efecte mari cu cele ale variantelor comune cu efecte mici.”
