Dezactivarea reciclării celulare ajută cercetătorii să producă mai multe proteine pentru medicamente
Cercetătorii au descoperit că dezactivarea unui mecanism neobișnuit de reciclare a celulelor le permite să producă cantități semnificativ mai mari din proteinele folosite la descoperirea și dezvoltarea de noi medicamente. Descoperirile ar putea accelera dezvoltarea medicamentelor și ar putea reduce costurile de cercetare și dezvoltare.
Studiul, publicat în revista Cell Systems, abordează o problemă persistentă din descoperirea medicamentelor: producerea unei cantități suficiente de proteine de membrană pentru cercetare și dezvoltare. Deși proteinele de membrană sunt ținta a aproximativ 60 la sută dintre medicamentele aprobate, ele sunt extrem de greu de fabricat în cantități utile.
O echipă de cercetători de la KTH Royal Institute of Technology, în colaborare cu AstraZeneca, a raportat o producție semnificativ mai mare de proteine de membrană într-o linie celulară umană utilizată pe scară largă în cercetarea farmaceutică. Au obținut acest rezultat prin dezactivarea căii pe care celulele o folosesc în mod normal pentru a-și recicla propriile proteine. Rezultatul a fost creșterea producției a trei proteine-țintă greu de obținut, GIPR, GPR75 și P2X3, cu 30, 80, respectiv 100 la sută.
Cercetătorii au urmărit modificarea genetică pe baza unei ipoteze neconvenționale, spune Johan Rockberg, profesor de evoluție dirijată la KTH. În loc să urmeze calea clasică de a stimula mecanismul de producție al celulelor, echipa a dezactivat ceea ce Rockberg numește „echipa de curățenie” a celulei, mai exact gena ULK1. ULK1 inițiază autofagia, procesul prin care celulele descompun și reciclează proteinele și organitele. Se consideră, în general, că această genă este necesară pentru sănătatea celulei, însă studiul arată că eliminarea ei nu a afectat celulele.
„Linia celulară modificată a produs semnificativ mai multe proteine utilizabile, inclusiv mai multe proteine de membrană.” – Johan Rockberg, profesor de evoluție dirijată, KTH
„Ne așteptam ca celulele fără autofagie funcțională să aibă dificultăți”, spune el. „În schimb, ele au produs mai mult și au obținut cele mai bune rezultate tocmai cu proteinele care sunt de obicei cele mai greu de obținut.”
Pentru a înțelege cum au făcut față celulele eliminării unei componente atât de centrale a mecanismului lor, Alice Karlsson, doctorandă în biotehnologie la KTH, a analizat în detaliu activitatea din interiorul celulelor.
„Cea mai satisfăcătoare parte a fost să văd efectul eliminării ULK1 și faptul că a dus la semne clare în transcriptom, cu reducerea autofagiei și a proceselor din aval”, spune Karlsson.
„Cea mai mare surpriză a fost că s-a tradus și în randamente mai mari ale proteinelor-model”, spune ea.
Descoperirea indică autofagia ca posibilă țintă pentru ingineria celulelor gazdă, în sens mai larg, alături de abordările deja stabilite, care consolidează mecanismul de secreție.
Dincolo de producție, efectele observate asupra metabolismului celular și asupra reînnoirii proteinelor ar putea prezenta interes și acolo unde aceste procese joacă un rol central, de exemplu în bolile neurodegenerative caracterizate prin agregarea proteinelor și eliminarea deficitară a acestora.