Dieta și inflamația pot influența vitiligo-ul progresiv

eWell
eWell

Dieta și inflamația pot influența vitiligo-ul progresiv

Un nou studiu sugerează că persoanele cu vitiligo progresiv au un profil alimentar mai pro-inflamator, ceea ce ridică întrebări despre modul în care inflamația generată de dietă ar putea contribui la prevenirea și gestionarea acestei afecțiuni.

Un studiu recent publicat în Nutrition Journal a examinat relația dintre Indexul Inflamator Dietetic (DII) și vitiligo-ul progresiv, având ca scop dezvoltarea de strategii noi de prevenire.

Vitiligo este o afecțiune pigmentară dobândită, caracterizată prin depigmentarea pielii sau mucoaselor. Managementul său este complex, în special pentru leziunile din zone expuse, care pot provoca un disconfort psihologic semnificativ. Patogeneza acestei tulburări este multifactorială, implicând predispoziție genetică și dereglementarea unor căi imune, neuropsihiatrice, endocrine și metabolice, ceea ce duce în final la distrugerea melanocitelor. Inflamația mediată imun este recunoscută ca principalul mecanism al pierderii melanocitelor.

Dieta, ca factor exogen, poate modula activitatea bolii prin alterarea inflamației sistemice și influențarea viabilității melanocitelor prin axa intestin-piele. Rolul inflamației induse de dietă în progresia vitiligo-ului rămâne neclar. Clarificarea acestei relații ar putea evidenția impactul factorilor dietetici asupra mecanismelor bolilor mediate imun și ar putea informa strategii preventive sau terapeutice.

Indexul Inflamator Dietetic (DII) oferă o evaluare cantitativă a potențialului inflamator al dietei, bazată pe consumul de macronutrienți și micronutrienți, de obicei obținut din chestionare de frecvență alimentară. Scorurile DII ridicate reflectă o dietă pro-inflamatorie. Deși DII este bine stabilit în evaluarea riscurilor bolilor cronice, aplicarea sa în populațiile cu vitiligo este, în mare parte, neexplorată, în ciuda relevanței inflamației induse de dietă în patogeneza vitiligo.

Studiul a investigat asocierea dintre tiparele alimentare pro-inflamatorii și vitiligo prin evaluarea obiceiurilor alimentare ale participanților, determinarea scorurilor DII și investigarea modului în care aceste scoruri se corelează cu progresia bolii. Optzeci de pacienți cu vitiligo progresiv și optzeci de controale sănătoase, asortați după vârstă și sex, au fost incluși. Criteriile de includere pentru pacienți au necesitat un diagnostic confirmat de vitiligo progresiv conform standardelor clinice stabilite, absența altor afecțiuni dermatologice și consimțământul informat pentru participare.

Diagnosticul vitiligo-ului progresiv a fost realizat printr-o combinație de examinare clinică, evaluarea activității bolii Vitiligo Disease Activity (VIDA), evaluarea reacției izomorfice și analiza cu lampa Wood. Informațiile despre consumul alimentar din ultimele 3 luni au fost colectate prin interviuri structurate față în față, utilizând un chestionar de frecvență alimentară. Valorile DII au fost calculate folosind un cadru de referință global care include 27 de componente dietetice, inclusiv macronutrienți, micronutrienți și compuși bioactivi selectați.

Scorul mai ridicat al Indexului Inflamator Dietetic este asociat cu vitiligo-ul progresiv. Atât grupul de caz (vitiligo), cât și grupul de control au avut o proporție egală de sexe, cu un raport bărbați-femei de 1:1. În grupul de caz, 22 de participanți aveau sub 25 de ani, 41 între 25 și 40 de ani, iar 17 aveau peste 40 de ani. Vârsta medie în acest grup a fost de 38,35 ani.

În grupul de control, 14 participanți aveau sub 25 de ani, 42 între 25 și 40 de ani, iar 24 aveau peste 40 de ani. Vârsta medie în grupul de control a fost de 40,90 ani. Designul asortat după vârstă și sex reduce probabilitatea ca aceste variabile să explice asocierile observate.

Nu au fost observate diferențe statistice semnificative în distribuția vârstei, fumat sau consumul de alcool între cele două grupuri. Totuși, au fost observate diferențe semnificative între grupuri în ceea ce privește obiceiurile de a rămâne treaz târziu și regularitatea alimentară, deși direcția și interpretarea acestor variabile de stil de viață necesită prudență. Grupurile au diferit semnificativ în ceea ce privește consumul raportat de alimente prăjite și produse de patiserie, în timp ce consumul de nuci, produse din soia, produse lactate și fructe de mare nu a diferit semnificativ între grupuri. Aceste constatări sugerează că anumite variabile de stil de viață și dietă, mai degrabă decât obiceiurile alimentare generale, pot fi asociate cu vitiligo-ul progresiv.

Grupul de caz a demonstrat un model alimentar predominant pro-inflamator, cu un scor DII mai mare decât grupul de control sănătos, o diferență care a fost statistic semnificativă. Acest rezultat sugerează că o dietă mai pro-inflamatorie este asociată cu prezența vitiligo-ului. Pentru fiecare creștere de 1 unitate în scorul DII, șansele de a fi în grupul de vitiligo progresiv au crescut cu 23%. Analiza tendințelor a confirmat că un scor DII mai ridicat este asociat cu o probabilitate mai mare de a avea vitiligo, deși designul de caz-control nu poate stabili că dieta cauzează apariția sau progresia vitiligo-ului.

Rezultatele cercetării indică faptul că dietele pro-inflamatorii pot fi asociate cu apariția sau progresia vitiligo-ului, subliniind impactul persistent al obiceiurilor alimentare nesănătoase. Modificarea dietei merită explorată ca parte a unor strategii mai cuprinzătoare de prevenire și gestionare. Totuși, aceste concluzii ar trebui interpretate cu prudență din cauza mai multor limitări, inclusiv dimensiunea mică a eșantionului, utilizarea valorilor de referință dietetice non-localizate și dependența de datele retrospective auto-raportate, care pot introduce un bias de memorie. În plus, înțelegerea mecanismelor a fost limitată de absența datelor privind microbiota intestinală și biomarkerii inflamatori.

Studii viitoare robuste, prospective ar trebui să utilizeze ghiduri dietetice localizate, să încorporeze biomarkeri obiectivi și să examineze axa intestin-piele pentru a clarifica mai bine mecanismele subiacente și a optimiza recomandările dietetice pentru pacienții cu vitiligo.

Distribuie acest articol
Niciun comentariu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *