Durerile de cap, asociate cu aproximativ 70% mai multe șanse de pierdere a auzului
Ar putea un simptom neurologic frecvent să ofere indicii despre sănătatea auzului pe măsură ce îmbătrânim? Cercetătorii au analizat șapte ani de date din sondaje de sănătate pentru a explora o posibilă legătură, cu implicații pentru screeningul auzului în comunitate.
Într-un studiu publicat în revista BMC Public Health, cercetătorii au analizat date de sănătate pe termen lung din China și Coreea de Sud pentru a verifica dacă durerile de cap raportate de persoane sunt asociate cu pierderea auzului raportată în etapa târzie a vieții.
Studiul a fost realizat de cercetători de la Universitatea de Medicină Tradițională Chineză din Guangzhou și de la Primul Spital Afiliat al acesteia, de la Institutul Lingnan de Otolaringologie și de la Spitalul Secund de Medicină Tradițională Chineză din Guangdong, din Guangzhou, China.
Pe baza a peste 91.000 de observații din sondaje realizate la adulți de vârstă mijlocie și în vârstă, cercetătorii au constatat că persoanele care raportau dureri de cap aveau aproximativ 70% mai multe șanse de deficiență auditivă, după luarea în calcul a mai multor factori de sănătate și de stil de viață. Rezultatele au fost consecvente în ambele țări, iar analizele longitudinale din cohorta chineză au asociat durerile de cap cu scoruri auditive ușor mai slabe în timp.
Rezultatele sugerează că întrebarea despre durerile de cap în evaluările de sănătate de rutină ar putea ajuta la identificarea adulților care ar putea beneficia de teste auditive, dar această abordare necesită validare clinică.
Pierderea auzului este a treia cauză principală de dizabilitate la nivel global. Studiul Global Burden of Disease a estimat că, în 2019, aproximativ 1,57 miliarde de persoane au experimentat un anumit grad de pierdere a auzului, ceea ce a însemnat circa 43,45 milioane de ani trăiți cu dizabilitate.
Pe lângă faptul că îngreunează comunicarea de zi cu zi, pierderea auzului legată de vârstă a fost asociată cu izolare socială, declin cognitiv, demență și depresie. Tratamentele actuale nu pot inversa deteriorarea neurală deja instalată.
Studiile anterioare estimează că tulburările primare de cefalee (inclusiv migrena și cefaleea de tip tensional) afectează între 12% și 50% dintre adulții în vârstă, în timp ce riscul cefaleelor secundare ar crește de zece ori după vârsta de 65 de ani.
Cercetările privind migrena sugerează că aceasta ar putea afecta funcția auditivă prin tulburări ale microcirculației cohleare, adică prin alterarea fluxului sanguin din urechea internă.
Neuroinflamația și sensibilitatea crescută a căilor auditive centrale ar putea contribui, de asemenea, la migrenă, în timp ce cefaleea de tip tensional ar putea afecta auzul prin tensiunea musculară și sensibilizarea nervului trigemen. Cercetările anterioare despre cefalee și pierderea auzului s-au bazat în mare parte pe eșantioane clinice mici, de pacienți cu migrenă din centre terțiare de referință. Studiul actual nu a testat aceste mecanisme biologice.
Pentru a acoperi această lacună a cercetărilor bazate pe populație și pentru a sprijini strategiile de screening în comunitate, cercetătorii au evaluat seturi de date comparabile pe termen lung din două țări est-asiatice, China și Coreea de Sud, cu populații care îmbătrânesc rapid.
Setul de date a cuprins 61.795 de observații pe persoană și val din Studiul longitudinal chinez despre sănătate și pensionare (CHARLS; valurile 1–4, 2011–2018) și 29.853 de observații din Studiul longitudinal coreean despre îmbătrânire (KLoSA; valurile 4–7, 2012–2018). Analizele s-au limitat la datele participanților cu vârsta de 45 de ani și peste. Fiecare observație reprezenta o evaluare individuală dintr-un val de sondaj, iar participanții ar fi putut contribui cu mai multe observații.
Datele studiului includeau statutul actual de cefalee raportat de participanți, alături de înregistrări ale durerii în alte 12 zone anatomice. Subtipurile de cefalee nu au putut fi diferențiate. Participanții chinezi au fost întrebați mai întâi dacă sunt deseori deranjați de durerile corporale, în timp ce participanții sud-coreeni au fost întrebați direct despre zonele corpului dureroase. Diferențele dintre metodele de sondaj ar fi putut influența raportarea cefaleei.
Participanții și-au evaluat și auzul pe o scară cu cinci trepte. Pentru analizele transversale, cercetătorii au împărțit aceste scoruri în două categorii: pierderea auzului (slab sau satisfăcător) și auzul bun până la excelent.
Analizele statistice au folosit mai întâi selecția de variabile prin învățare automată, cu algoritmul Boruta, pentru a confirma relevanța covariabilelor alese din factorii de risc stabiliți pentru pierderea auzului. Apoi, au fost utilizate regresia logistică multivariată, analiza ROC (receiver operating characteristic) și modelarea prin nomograme, pentru a evalua asocierile și capacitatea modelelor statistice de a distinge între adulții cu și fără deficiență auditivă.
În final, a fost realizată o analiză longitudinală pe grupuri de traiectorii (GBTA) în ambele cohorte, pentru a identifica tipare ale schimbării auzului în timp, cu comparații suplimentare ale traiectoriilor axate pe 3.719 participanți CHARLS. Ecuațiile de estimare generalizate (GEE) au fost aplicate pentru 7.042 de participanți CHARLS cu date din toate cele patru valuri.
Analizele transversale au indicat că prevalența cefaleei era mai mare la adulții cu capacitate auditivă redusă. Prevalența a scăzut de la 28,1% la participanții chinezi cu auzul cel mai slab la 8,9% la cei cu auz excelent, iar la participanții sud-coreeni de la 7,9% la 1,6%.
După ajustarea pentru vârstă, educație, fumat, consumul de alcool, durerea de umăr și artrită, cefaleea a rămas asociată cu 69% mai multe șanse de pierdere a auzului raportată de participanți în China și cu 75% mai multe șanse în Coreea de Sud. Durerea de umăr și artrita au fost, de asemenea, asociate cu un auz mai slab în ambele cohorte.
Nomogramele au identificat cefaleea drept cel mai puternic factor de contribuție după vârstă în ambele modele statistice, dar modelul chinez a fost mai puțin eficient în a distinge între persoanele cu și fără deficiență auditivă decât modelul sud-coreean. Niciuna dintre nomograme nu a fost concepută pentru predicția riscului individual.
Analiza traiectoriilor a identificat trei tipare distincte de schimbare a auzului în cohorta CHARLS: auz fluctuant, declin moderat și auz persistent slab sau în scădere.
În comparațiile neajustate, prevalența inițială a cefaleei în traiectoria cu cel mai slab auz a fost de 2,3 ori mai mare decât în grupul cu auz fluctuant la adulții de 45–59 de ani (36,5% față de 15,9%), de 3,2 ori mai mare la cei de 60–69 de ani (36,6% față de 11,6%) și de peste două ori mai mare la cei de 70 de ani și peste (27,0% față de 12,0%).
Aceste comparații exploratorii nu au putut stabili o asociere independentă între cefalee și tiparele nefavorabile de schimbare a auzului și nici nu au putut determina dacă această asociere diferă în funcție de vârstă.
Analizele longitudinale ajustate ale celor 7.042 de participanți chinezi au asociat cefaleea cu un scor mediu al auzului cu 0,17 puncte mai mic pe scala cu cinci trepte. Este o diferență mică, puțin probabil de perceput la nivel individual, dar potențial relevantă pentru sănătatea populației.
Cercetătorii au identificat cefaleea auto-raportată drept un factor asociat constant cu un auz auto-raportat mai slab la adulții de vârstă mijlocie și în vârstă din China și Coreea de Sud. Întrebarea despre cefalee ar putea completa screeningul auzului realizat în comunitate.
Studiul observațional nu stabilește dacă durerile de cap preced pierderea auzului sau dacă există o legătură cauzală între ele. Colectarea simultană a datelor despre cefalee și a evaluărilor auzului în aceleași interviuri ar fi putut introduce o prejudecată de raportare. Utilizarea nemăsurată a unor medicamente care pot afecta auzul, un posibil bias de selecție și lipsa ponderării sondajului limitează în continuare interpretarea și generalizarea rezultatelor.
Sunt necesare studii prospective suplimentare, care să includă evaluări obiective ale auzului, expunerea la zgomot din mediu, utilizarea medicamentelor și date despre aparatele auditive, pentru a determina dacă evaluările cefaleei aduc valoare clinică în screeningul pierderii auzului.