Endometrioza afectează mai multe sisteme ale corpului, nu doar durerea pelviană
Migrenele, problemele digestive, anxietatea și depresia pot fi parte a endometriozei, deși adesea sunt interpretate ca fiind condiții separate.
Cercetările conduse de Institutul de Cercetare Sant Pau (IR Sant Pau) și publicate în revista Human Reproduction au identificat diferite tipare de simptome la peste 22.000 de femei, întărind ideea că această boală depășește manifestările sale ginecologice tradiționale.
De-a lungul anilor, endometrioza a fost clasificată în principal în funcție de locația și extinderea leziunilor observate prin intervenții chirurgicale sau teste imagistice. Totuși, aceste sisteme descriu doar parțial experiențele reale ale pacienților și nu explică în mod adecvat variabilitatea enormă a simptomelor asociate cu boala. În plus, un diagnostic definitiv nu poate fi bazat exclusiv pe proceduri chirurgicale invazive care implică riscuri, costuri și o perioadă îndelungată de recuperare.
Pentru a înțelege mai bine această heterogenitate, cercetătorii din Statele Unite și Spania au analizat datele clinice și de sănătate ale femeilor cu endometrioză înscrise în Programul All of Us, una dintre cele mai mari biobanci populaționale din lume. Studiul a identificat diferite tipare de simptome și a examinat modul în care acestea se corelează cu calitatea vieții și severitatea bolii.
Endometrioza afectează aproximativ 10% dintre femeile aflate în perioada de reproducere, iar diagnosticarea ei este adesea întârziată cu patru până la unsprezece ani după debutul primelor simptome. Acest lucru se datorează parțial faptului că manifestările ei variază semnificativ de la o femeie la alta și sunt adesea minimalizate, atribuite unor cauze nespecifice sau nu sunt recunoscute la timp.
În cadrul studiului, cercetătorii au analizat 19 simptome și comorbidități frecvent asociate cu endometrioza, inclusiv durerea pelviană cronică, durerea abdominală, simptomele gastrointestinale, migrenele, anxietatea, depresia, oboseala cronică, infertilitatea și sindromul intestinului iritabil.
Analiza a identificat patru mari tipare de simptome în rândul femeilor aflate în perioada premenopauzală, considerate grupul cel mai reprezentativ pentru boala activă. Primul profil, care includea 18,8% dintre pacienți, era caracterizat printr-o povară mare a bolii, cu dureri severe, simptome gastrointestinale și tulburări de dispoziție. Un al doilea grup, cel mai mare, reprezenta 30% dintre femei și avea simptome moderate, în principal legate de durere și sănătatea emoțională.
Al treilea profil, întâlnit la 29,6% dintre pacienți, era dominat de simptome psihologice și neurologice, precum anxietatea, depresia și migrenele. În cele din urmă, 20,6% dintre femei erau incluse într-un grup cu o povară simptomatică mult mai scăzută.
Această distribuție a diferit de cea observată în cohorta generală a studiului, în care grupul cu cea mai mică povară clinică era considerabil mai mare. Această diferență întărește ideea că endometrioza în anii reproductivi este rar o boală tăcută și că majoritatea pacienților se încadrează în profiluri cu simptome clar definite.
„Identificarea acestui profil psihologic și neurologic arată că endometrioza nu se prezintă întotdeauna în modul în care ne așteptăm și că aceste simptome pot fi înregistrate pentru prima dată chiar și în cazul femeilor care caută îngrijiri pentru plângeri fizice. Dacă continuăm să ne gândim doar în termenii durerii pelviene sau a durerii menstruale, riscăm să trecem cu vederea mulți pacienți”, afirmă Dr. Koller.
Identificarea acestor tipare ajută, de asemenea, la explicarea motivului pentru care multe femei așteaptă ani de zile pentru a primi un diagnostic. Atunci când predomină simptomele digestive, neurologice sau psihologice, conexiunea lor cu endometrioza poate trece neobservată, ducând la consultări repetate în diverse specialități înainte de a se găsi o explicație comună.
O pacientă poate căuta inițial îngrijiri pentru migrene recurente, disconfort digestiv, anxietate, oboseală sau dureri cronice, fără ca aceste simptome să fie interpretate ca parte a aceluiași proces subiacente. Drept urmare, pacienții adesea parcurg multiple căi de îngrijire înainte de a primi un diagnostic definit.
„Multe paciente își petrec anii căutând o explicație pentru simptomele care sunt evaluate separat. Recunoașterea faptului că endometrioza poate avea prezentări foarte diferite ar putea ajuta la identificarea sa mai devreme și la reducerea anilor de incertitudine pentru multe femei”, afirmă Dr. Koller.
Una dintre mesajele cheie ale studiului este necesitatea de a adopta o viziune mai integrată asupra bolii. „Dacă o femeie are dureri menstruale, dar și migrene, simptome digestive sau probleme de sănătate mintală, este important să ne întrebăm dacă toate aceste manifestări ar putea fi interconectate. Prea des, acestea sunt evaluate separat, deși ar putea face parte din aceeași imagine clinică”, explică Dr. Koller.
O conștientizare mai mare a acestei diversități clinice ar putea promova recunoașterea timpurie a bolii, în special în asistența medicală primară, unde au loc consultațiile inițiale. De asemenea, ar putea facilita trimiteri mai rapide către specialiștii adecvați și ar reduce timpul dintre debutul simptomelor și începutul tratamentului.
Adenomioza este asociată cu formele cele mai severe ale bolii.
Studiul a examinat și femeile cu endometrioză și adenomioză coexistente. Adenomioza este o afecțiune strâns legată de endometrioză, în care țesutul similar endometrial crește în peretele muscular al uterului, cauzând dureri severe, sângerări menstruale abundente și alte simptome ginecologice.
Rezultatele au indicat că aceste paciente aveau profiluri clinice semnificativ mai severe decât cele cu endometrioză fără adenomioză. În cohorta analizată, 57% erau concentrate în grupurile cu cea mai mare povară simptomatică, caracterizate prin dureri severe, simptome gastrointestinale și suferință emoțională.
În plus, profilul cu o povară simptomatică scăzută identificat în alte paciente era practic absent în acest subgrup. Coexistența ambelor condiții era constant asociată cu forme ale bolii cu un grad de complexitate și incapacitate deosebit de mari.
„Adenomioza pare să acționeze ca un factor care crește substanțial povara clinică a endometriozei. Când ambele boli coexistă, observăm o concentrare mai mare de paciente în profilurile cele mai severe”, explică Dr. Koller.
Aceste constatări întăresc importanța identificării prezenței simultane a ambelor condiții și sugerează că pacientele cu endometrioză și adenomioză ar putea beneficia de strategii de monitorizare și gestionare mai individualizate.
Impactul asupra calității vieții.
Pe lângă identificarea diferitelor tipare de simptome, studiul a evaluat modul în care aceste profiluri se corelează cu calitatea vieții pacienților. Rezultatele au relevat diferențe clare între grupuri, sugerând că profilurile ident