Etichetele „natural” și „sănătos” pot cauza confuzie în rândul cumpărătorilor
Cercetările recente arată că etichetele de pe ambalajele produselor alimentare nu sunt suficiente pentru a ghida consumatorii către alegeri mai sănătoase, deoarece convingerile acestora despre naturalitate și procesare continuă să influențeze ceea ce ajunge în coșul de cumpărături.
Etichetele de pe ambalaj (FOP) sunt concepute pentru a ajuta consumatorii să identifice rapid alegerile alimentare sănătoase. Totuși, eficiența lor depinde în mare măsură de modul în care cumpărătorii interpretează termeni precum „sănătos”, „natural”, „procesat” și „sustenabil”, conform unei recenzii recente publicate în ACS Nutrition Science.
O dietă sănătoasă presupune un aport echilibrat de fructe, legume și cereale integrale, limitând în același timp consumul de zahăr, sodiu, grăsimi trans și grăsimi saturate. De exemplu, dieta mediteraneană este considerată sănătoasă, deși include și alimente precum șunca și produsele de patiserie, care sunt bogate în sare și grăsimi.
Așadar, conceptul de aliment sănătos este complex și nu se poate clasifica un aliment ca fiind complet „bun” sau „rău” în mod izolat; rezultatele asupra sănătății depind mai mult de tiparele dietetice globale decât de alimentele individuale. Dieta mediteraneană este apreciată în mare parte datorită stilului de viață activ și social, precum și a varietății nutriționale.
Percepția sănătății alimentelor poate varia în funcție de categoria alimentelor (fructe versus dulciuri), de „nutrienții de îngrijorare” (precum sodiu, zahăr și grăsimi saturate), de eticheta nutrițională, de originea organică, de caracteristicile fizice sau senzoriale și de gradul de procesare.
Filozofiile alimentare și problemele de sănătate influențează, de asemenea, ceea ce este considerat sănătos. Produsele lactate sunt nesănătoase pentru cineva cu intoleranță la lactoză, la fel cum glutenul este problematic pentru persoanele cu boala celiacă. Ciocolata neagră, deși moderat bogată în calorii, este plină de compuși bioactivi, făcând-o o opțiune sănătoasă în cantități moderate.
Complexitatea aceasta se extinde și asupra modului în care consumatorii interpretează procesarea alimentelor. Este important de menționat că procesarea alimentelor nu le face automat nesănătoase, iar nu există o relație directă și liniară între nivelul de procesare și sănătate. Unele alimente procesate sunt bogate în sodiu, zahăr adăugat și grăsimi saturate, în timp ce alte procese alimentare sunt necesare pentru a îmbogăți alimentele cu micronutrienți esențiali, pentru a crește valoarea nutrițională a alimentelor cu un conținut ridicat de antinutrienți și pentru a îmbunătăți retenția vitaminelor.
Produsele naturale nu sunt întotdeauna cele mai bune pentru sănătate, conform autorilor, care observă că unele alimente non-naturale (cum ar fi cassava procesată) au o toxicitate mai mică decât omologii lor naturali (cassava naturală poate conține compuși care se transformă în cianură). Consumatorii tind să confunde naturalitatea cu sănătatea din cauza procesării reduse, ceea ce nu este o credință bazată pe dovezi și reflectă o discrepanță mai largă între percepția consumatorilor și dovezile științifice.
Mai multe strategii de etichetare a alimentelor au fost implementate în diverse țări, de obicei legate de nevoile locale și de politicile de sănătate. Etichetarea FOP este destinată să „informeze consumatorii dintr-o privire despre relativitatea sănătății unui produs (sistem interpretativ), nutrienții de îngrijorare (sistem non-interpretativ) sau ambele”, și este menită să fie un instrument complementar, nu un înlocuitor pentru liniile directoare dietetice mai ample.
Autorii analizează mai multe sisteme de clasificare a alimentelor FOP. Unele sunt colorate, precum NutriScore interpretativ; altele, cum ar fi Healthy Star Rating sau simbolurile FOP, reprezintă vizual nutrienții de îngrijorare. Există și sisteme de nutriție non-interpretativă, cum ar fi NutrInform sau etichete de avertizare FOP, care oferă informații numerice despre nutrienții de îngrijorare.
Sistemele hibride, cum ar fi Traffic Label System, oferă avertismente colorate alături de informații numerice. În plus, există etichete de sustenabilitate, cum ar fi Enviroscore, care evaluează impactul asupra mediului, și etichete de naturalitate, cum ar fi Food Naturalness Index. Totuși, fiecare sistem folosește criterii, praguri și metodologii diferite, iar niciunul nu este lipsit de critici sau limitări științifice, reflectând o dezbatere științifică în curs de desfășurare despre cel mai bun mod de a clasifica și comunica sănătatea alimentelor.
Etichetele FOP care folosesc numere și procente pentru a descrie conținutul nutrițional sunt mai greu de înțeles. În schimb, culorile, simbolurile și termenii simpli, cum ar fi „scăzut”, „mediu” și „ridicat”, sunt mai ușor de înțeles și de acționat.
Etichetarea FOP face informațiile nutriționale mai vizibile și mai ușor de înțeles. Aceasta poate ajuta consumatorii să facă alegeri mai informate și să accelereze procesul decizional, în special în rândul celor cu educație limitată. De asemenea, poate încuraja producătorii să elaboreze formulări alimentare mai sănătoase. Codex Alimentarius consideră că oferă informații nutriționale complementare, ușor de înțeles, alături de eticheta nutrițională.
Impactul real al etichetării asupra comportamentului pe termen lung al consumatorilor, alegerilor dietetice și prevalenței obezității rămâne neclar. Alegerile consumatorilor sunt influențate nu doar de etichete, ci și de preț, adesea un factor mai important; de branding și marketing; de preferințele personale; de așteptările socioculturale; și de cunoștințele nutriționale.
Oamenii de știință din domeniul alimentației și al nutriției se plâng uneori că aceste sisteme de etichetare simplifică excesiv compoziția nutrițională a alimentelor. În plus, unii consumatori își exprimă scepticismul sau încrederea limitată față de sistemele de etichetare dezvoltate de industrie sau instituțiile guvernamentale.
Etichetarea FOP, deși esențială pentru transparență, ar trebui să se alinieze percepțiilor consumatorilor pentru a fi mai eficientă. Sunt necesare sisteme de clasificare a alimentelor mai precise și standardizate pentru a reflecta multiplele aspecte ale alimentelor, inclusiv informațiile nutriționale, de sustenabilitate și legate de procesare, în special pe măsură ce considerațiile de mediu și de sustenabilitate devin din ce în ce mai centrale pentru sistemele alimentare.
Solutia constă în reducerea complexității formei de comunicare utilizate, fără a diminua informațiile din spatele acesteia.
Este necesară o reglementare mai strictă pentru a asigura utilizarea consistentă a acestor sisteme. Designul etichetelor ar trebui să se concentreze pe formate mai simple, care să fie ușor de înțeles, mai degrabă decât pe informații pur numerice
