Extractul de plante tradiționale poate trata tulburările osoase și de dispoziție la femeile postmenopauzale
Femeile postmenopauzale se confruntă cu un risc crescut de osteoporoză și depresie, dar nu există un tratament unic care să abordeze eficient ambele afecțiuni, deoarece baza biologică comună a acestora rămâne slab înțeleasă.
Recent, o echipă de cercetători a descoperit că un extract de plantă tradițională folosit în medicina tradițională chineză ar putea acționa pe o cale moleculară comună care stă la baza pierderii osoase și a tulburărilor de dispoziție, deschizând calea pentru tratamente care vizează ambele condiții simultan.
Pentru multe femei, menopauza aduce mai mult decât schimbări hormonale. Femeile postmenopauzale se confruntă adesea cu două provocări de sănătate aparent neconectate: osteoporoza și depresia. Aceste condiții tind să apară concomitent deoarece sunt legate de nivelurile de estrogen. În special, pierderea estrogenului crește stresul oxidativ, o stare în care moleculele foarte reactive se acumulează și dăunează celulelor, afectând și mitocondriile, organitele care furnizează energie celulelor. Aceste perturbări nu doar că afectează celulele care formează osul, ci influențează și regiunile creierului implicate în reglarea dispoziției.
În ciuda suprapunerii dintre aceste afecțiuni, medicina modernă le tratează în continuare separat. Pe scurt, medicamentele pentru osteoporoză pot întări oasele, dar nu au un impact semnificativ asupra stării de spirit, iar antidepresivele nu previn pierderea osoasă. Deși terapia de substituție hormonală poate aborda ambele probleme, utilizarea pe termen lung a acesteia crește riscurile de boli cardiovasculare și anumite tipuri de cancer legate de estrogen, făcând-o nepotrivită pentru multe femei. Problema mai profundă este că oamenii de știință au întâmpinat dificultăți în a identifica un mecanism molecular comun care să lege sănătatea osoasă de cea cerebrală în rândul femeilor postmenopauzale.
Recent, o echipă de cercetare a cărei conducere a fost asigurată de Xu Wei, Kai Sun, Weiwei Tao și Zhiwen Luo a încercat să abordeze această lacună de cunoștințe. Aceștia au examinat dacă un extract de plantă bine cunoscut ar putea acționa pe o cale biologică comună care afectează atât oasele, cât și creierul.
Extractul de plantă studiat a fost flavonoidele totale din Drynaria fortunei (TFDF), utilizate pe scară largă în medicina tradițională chineză pentru efectele sale regenerative și de întărire asupra oaselor. Echipa de cercetători a dorit să testeze impactul acestuia într-un model animal care să imite atât osteoporoza postmenopauzală, cât și depresia în același timp. În acest scop, au utilizat șoareci care au suferit o ovariectomie (pentru a imita menopauza) și expunere la stres cronic (pentru a induce comportamente similare depresiei). Astfel, au putut studia deteriorarea osoasă și modificările comportamentale împreună.
Echipa a efectuat analize moleculare detaliate în țesutul osos al animalelor și în hipocamp, o regiune a creierului esențială pentru reglarea dispoziției și răspunsul la stres, alături de experimente în celule osoase cultivate și neuroni. Rezultatele au fost remarcabil de consistente în aceste sisteme, deoarece TFDF a îmbunătățit densitatea osoasă și a restabilit structura internă fină a osului, reducând în același timp comportamentele asociate cu depresia, cum ar fi pierderea interesului pentru stimulii plăcuți. Șoarecii tratați cu TFDF au arătat, de asemenea, neuroni mai bine păstrați în hipocamp.
Mai mult, la nivel celular, TFDF a ajutat la restabilirea funcției mitocondriale și a autofagiei, un proces prin care celulele recicrează componentele deteriorate. Central în aceste efecte a fost o cale de semnalizare ce implică trei molecule cheie: SIRT1, FOXO3 și DEPP1. SIRT1 este o proteină care ajută celulele să răspundă la stres și să mențină un echilibru energetic adecvat. Studiul a relevat că TFDF activează SIRT1, care, la rândul său, a restabilit funcția FOXO3. Aceasta a redus apoi nivelurile DEPP1, o proteină răspuns la stres implicată în reglementarea autofagiei și deteriorarea celulară în condiții oxidative. Această cascadă a contribuit la normalizarea funcției mitocondriale și a reciclării celulare în celulele osoase și cerebrale.
„După cunoștințele noastre, acesta este primul studiu care investighează TFDF într-un model integrat de comorbiditate, permițând evaluarea simultană a rezultatelor scheletale și neuronale într-un singur cadru”, subliniază Xu Wei. Cel mai important, această abordare integrată a permis cercetătorilor să identifice o cale biologică comună care stă la baza ambelor afecțiuni, în loc să le studieze în izolare. În ansamblu, constatările sugerează o nouă modalitate de a gândi despre sănătatea postmenopauzală. În loc să tratăm pierderea osoasă și depresia ca două boli separate, ele pot reflecta parțial diferite rezultate ale unei reacții celulare comune la stres.
Astfel, vizând acest mecanism comun, ar putea fi posibil să se trateze ambele afecțiuni simultan. „Rezultatele noastre sugerează că TFDF ar putea oferi o strategie practică de tip ‘agent unic, organ dual’ pentru tratarea osteoporozei postmenopauzale asociate cu depresia, care merită o evaluare comparativă ulterioară cu alte activatoare SIRT1 și modulatoare ale autofagiei”, adaugă Xu Wei. Dacă aceste descoperiri se confirmă în studii viitoare pe oameni, acestea ar putea contribui la informarea unor noi abordări terapeutice pentru a aborda simultan sănătatea osoasă și cea cerebrală la femeile postmenopauzale cu un singur extract de plantă.
