Intervențiile multi-target ar putea aduce rezultate superioare în instabilitatea cronică a gleznei
Entorsele de gleznă reprezintă cea mai frecventă leziune sportivă la nivelul membrelor inferioare, iar până la 70% dintre persoanele afectate de entorse de gleznă resimt simptome persistente, cum ar fi deficite senzori-motorii și probleme de echilibru, care pot evolua spre instabilitate cronică a gleznei (CAI).
Pe lângă modificările neuromusculare periferice, funcția senzori-motorie afectată la persoanele cu CAI a fost asociată cu schimbări funcționale în regiunile supraspinale. De exemplu, s-a demonstrat că persoanele cu CAI prezintă o activare corticală redusă în răspuns la sarcini de dorsi-plantarflexie și o conectivitate funcțională (FC) diminuată în starea de repaus în rețeaua senzori-motorie, comparativ cu persoanele sănătoase, utilizând imagistica prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI).
Intervențiile tradiționale pentru CAI, precum exercițiile pentru core-ul piciorului (FCE), se concentrează în principal pe disfuncțiile periferice. Studiile anterioare au arătat că FCE poate îmbunătăți o gamă variată de deficite funcționale la persoanele cu CAI, inclusiv controlul echilibrului, forța musculară și propriocepția. În același timp, s-au depus eforturi pentru a explora efectele strategiilor care vizează elementele supraspinale asupra funcției senzori-motorii în CAI. O astfel de abordare este stimularea transcraniană prin curent direct (tDCS), o tehnică noninvazivă de neuromodulare a excitației corticale în regiunile senzori-motorii. Dovezile sugerează că tDCS poate îmbunătăți funcția senzori-motorie și controlul echilibrului la persoanele cu CAI. Într-un studiu pilot, s-au investigat pentru prima dată efectele unei intervenții de 4 săptămâni care combină FCE cu tDCS de înaltă definiție (HD-tDCS) pentru a viza simultan componentele periferice și supraspinale la un grup de tineri sănătoși. Intervenția combinată a generat îmbunătățiri considerabil mai mari în forța flexorilor de degete și funcția senzori-motorie a piciorului-gleznei comparativ cu FCE singur. Aceste constatări sugerează că intervențiile „multi-target” ar putea oferi rezultate terapeutice superioare în CAI față de abordările convenționale, cu un singur obiectiv. Totuși, efectele unor astfel de intervenții multimodale asupra caracteristicilor funcționale ale rețelelor supraspinale la persoanele cu CAI rămân în mare parte neexplorate.
O nouă cercetare condusă de Weijie Fu de la Școala de Inginerie Sportivă Inteligentă, Universitatea de Sport din Shanghai, China, în colaborare cu Junhong Zhou de la Harvard Medical School, SUA, a realizat un studiu randomizat, dublu-orb, controlat cu placebo, pentru a investiga efectele unei intervenții multimodale, combinând HD-tDCS și FCE, asupra caracteristicilor funcționale supraspinale și a funcției senzori-motorii la persoanele cu CAI. „Recunoscând că montajele tDCS bazate pe tipare (de exemplu, cele bazate pe sistemul EEG 10/20) duc adesea la variații substanțiale în distribuția câmpului electric din cauza diferențelor interindividuale în anatomia creierului, am utilizat un protocol tDCS individualizat,” a declarat Weijie Fu. Acest protocol a optimizat montajul electrozilor pe baza structurii cerebrale a fiecărui participant, având ca scop maximizarea fluxului de curent în regiunea senzori-motorie vizată. Studiul a fost disponibil online pe 29 mai 2026 și va fi publicat în Journal of Sport and Health Science pe 1 decembrie 2026.
În cadrul acestui studiu dublu-orb, randomizat și controlat, 34 de participanți au fost alocați în două grupuri: HD-tDCS dozată individualizat, combinată cu FCE și stimulare placebo combinată cu FCE. Participanții au primit 20 de minute de stimulare concomitent cu FCE, de 3 ori pe săptămână pe parcursul unei perioade de 4 săptămâni. Evaluările au inclus imagistica prin rezonanță magnetică funcțională legată de sarcini și percepția forței gleznei, realizate atât la începutul, cât și după intervenție.
Studiul a constatat că HD-tDCS dozată individualizat, combinată cu FCE, a redus activarea corticală legată de sarcini în lobul parietal inferior bilateral și în aria motorie suplimentară dreaptă (rSMA) și a crescut FC între lobul parietal inferior stâng și putamenul drept. În plus, s-au observat îmbunătățiri în percepția forței de dorsi-flexie, inversie și evaziune. De asemenea, schimbările în percepția forței au fost corelate negativ cu schimbările în intensitățile semnalului din lobul parietal inferior drept și rSMA și au fost asociate marginal semnificativ cu schimbările în FC între lobul parietal inferior stâng și putamenul drept.
„Am concluzionat că o intervenție de 4 săptămâni cu HD-tDCS dozată individualizat, combinată cu FCE, a redus eficient activarea corticală în timpul sarcinilor motorii ale gleznei, a întărit FC în rețelele supraspinale relevante și a îmbunătățit funcția senzori-motorie la persoanele cu CAI,” a afirmat Weijie Fu, autorul principal al studiului. El adaugă: „Aceste constatări susțin potențialul neuromodulării individualizate, combinată cu antrenamentul funcțional, ca o strategie promițătoare pentru restabilirea funcției senzori-motorii a gleznei prin mecanisme centrale.”
