Microplasticele ar putea fi mai periculoase decât se credea, arată un nou studiu

eWell
eWell

Cum interacționează microplasticele cu apa și generează molecule reactive

Pe măsură ce obiectele mari din plastic se fragmentează în microplastice și nanoplastice, suprafața expusă crește considerabil. Oamenii de știință au descoperit că aceste suprafețe nou expuse pot interacționa cu apa în moduri neașteptate, producând molecule reactive care pot dăuna celulelor vii.

Cercetătorii de la Universitatea Columbia și de la Universitatea California, Berkeley, au identificat procesele chimice din spatele acestui fenomen într-un nou studiu publicat în revista Nature. Descoperirile contestă ideea de multă vreme potrivit căreia microplasticele sunt doar fragmente de material pasive.

„Pe măsură ce plasticul se fragmentează în particule tot mai mici, suprafața sa crește enorm. Apoi, microplasticele modifică apa din jurul lor, generând radicali reactivi cu energie ridicată (specii reactive ale oxigenului, ROS), care contribuie, foarte probabil, la daunele biologice observate la animale și, potențial, la oameni, ca urmare a expunerii la microplastice”, a declarat Wei Min, profesor de chimie și inginerie biomedicală la Columbia.

De ce ar putea fi microplasticele periculoase în organismul uman

Descoperirea ridică întrebări importante despre ce se întâmplă atunci când microplasticele pătrund în organismul uman. Sângele și celulele conțin cantități mari de apă, ceea ce creează condiții în care aceste particule minuscule ar putea continua să participe la reacții chimice.

În loc să rămână inactive după expunere, microplasticele pot genera specii reactive ale oxigenului, denumite adesea ROS. Aceste molecule foarte reactive pot deteriora structurile biologice, inclusiv componente ale celulelor și țesuturilor. Rezultatele oferă o explicație posibilă pentru unele dintre efectele nocive asociate expunerii la microplastice, deși nu demonstrează că acest proces cauzează boli specifice la oameni.

Cercetarea se bazează pe lucrările anterioare ale laboratorului lui Min, care au contribuit la evidențierea amplorii contaminării cu plastic microscopic.

Într-un studiu din 2024, larg mediatizat, cercetătorii de la Columbia au dezvoltat o tehnică de microscopie bazată pe laser, capabilă să detecteze particule de plastic extrem de mici. Folosind această tehnologie, au constatat o medie de aproximativ 240.000 de fragmente de plastic detectabile într-un litru de apă îmbuteliată (în mare parte plastic de dimensiuni nanometrice, nanoplastice). Acest număr era de 10 până la 100 de ori mai mare decât sugerau estimările anterioare.

Descoperirea a contribuit la atragerea unei atenții mai mari asupra prezenței microplasticelor și nanoplasticelor în întregul sistem alimentar.

Îngrijorări tot mai mari privind microplasticele și sănătatea umană

De la apariția acestor cercetări, care au atras atenție largă, consecințele potențiale asupra sănătății ale expunerii la microplastice au devenit o problemă de sănătate publică din ce în ce mai importantă.

În 2026, guvernul federal a lansat o inițiativă de 144 de milioane de dolari, axată pe combaterea microplasticelor toxice din organismul uman. Agenția pentru Protecția Mediului din SUA a inclus, de asemenea, microplasticele într-o listă federală de contaminanți care pot prezenta motive de îngrijorare în apa potabilă, fiind pentru prima dată când apar pe această listă.

Între timp, studii publicate în reviste științifice importante, printre care New England Journal of Medicine, Nature Medicine și Nature Health, au raportat asocieri între expunerea la microplastice și nanoplastice și afecțiuni grave, precum infarctul, accidentul vascular cerebral, demența și tumorile cerebrale.

Totuși, a rămas fără răspuns o întrebare importantă. Dacă plasticul este considerat, în general, inert din punct de vedere chimic, cum ar putea aceste fragmente microscopice să contribuie la daune biologice?

Noile descoperiri identifică o cale chimică, trecută anterior cu vederea, care ar putea ajuta cercetătorii să înțeleagă aceste potențiale riscuri pentru sănătate.

„Cercetarea noastră a arătat că, atunci când microplasticele interacționează cu apa, așa cum se întâmplă când se află în apa îmbuteliată sau când sunt absorbite în fluxul sanguin, ele generează spontan ceea ce numim specii reactive ale oxigenului (ROS)”, a declarat Naixin Qian, cercetător postdoctoral în laboratorul lui Wei Min, care a contribuit la conducerea studiului. „ROS sunt exemple clasice de molecule care pot deteriora țesuturile animale și umane”.

Cum declanșează apa reacții chimice nocive

Unul dintre cele mai surprinzătoare aspecte ale descoperirii este faptul că apa joacă un rol activ în reacție.

Multe materiale plastice sunt hidrofobe, adică suprafețele lor resping apa. Atunci când apa întâlnește aceste suprafețe, moleculele și particulele încărcate electric din apropierea limitei se pot comporta diferit față de cum se comportă în apa obișnuită.

Cercetătorii au constatat că aceste interacțiuni pot favoriza deplasarea electronilor între specii chimice, permițând formarea unor radicali foarte reactivi. Pe măsură ce fragmentele de plastic devin mai mici, suprafața lor mai mare oferă mai multe locuri în care pot avea loc aceste reacții.

„Apa este un actor-cheie aici, nu doar un spectator. Este esențială pentru reactivitatea acestor microplastice. Moleculele de apă devin chimic active atunci când intră în contact cu plasticul, care este hidrofob. Contactul dintre apă și plastic creează un mediu care facilitează transferul de electroni și formarea radicalilor reactivi. Atunci când plasticul se fragmentează în particule mai mici, creșterea raportului dintre suprafață și volum generează mai multe zone chimic active”, a declarat Min.

Pentru a investiga procesul, cercetătorii de la Columbia au efectuat experimente chimice și biologice. Colaboratorii lor din laboratorul profesoarei Teresa Head-Gordon, de la UC Berkeley, au folosit calcule teoretice și simulări pe calculator pentru a examina interacțiunile dintre suprafețele de plastic și apă la nivel molecular.

Echipa de la Berkeley a dezvoltat o explicație teoretică potrivit căreia ionii de hidroxid, particule încărcate negativ, se pot concentra în straturile de apă aflate imediat în jurul unei suprafețe de plastic care respinge apa. În acest mediu, ionii pot pierde mai ușor electroni și pot forma radicali hidroxil.

Radicalii hidroxil sunt specii chimice deosebit de reactive, capabile să deterioreze molecule biologice. Formarea lor oferă o posibilă legătură între degradarea fizică a plasticelor și efectele biologice observate de cercetători.

Ar putea duce descoperirea la materiale plastice mai sigure?

Înțelegerea chimiei implicate ar putea ajuta, în cele din urmă, oamenii de știință să dezvolte plastice care generează mai puțin probabil molecule reactive nocive atunci când sunt expuse la apă.

„Lucrarea noastră fundamentală arată că microplasticele cele mai hidrofobe, aflate în interacțiune cu apa, pot determina reactivitate chimică, ceea ce ar putea conduce, în cele din urmă, la noi soluții inginerești prin reproiectarea chimiei acestor plastice de uz general, pentru a reduce efectele toxice asupra sănătății și mediului”, a declarat Head-Gordon.

Implicațiile depășesc și sfera sănătății umane. Microplasticele pot ajunge în râuri, lacuri și alte ape prin deșeuri industriale, ape uzate și activități cotidiene. Reacțiile chimice nou identificate ar putea influența organismele acvatice și ecosistemele expuse acestor particule.

Coautorul Beizhan Yan, de la Observatorul Lamont-Doherty Earth al Universității Columbia, a subliniat că microplasticele pot proveni din numeroase surse, inclusiv din unitățile de fabricare a plasticului și din spălătorii. Procese obișnuite, precum încălzirea materialelor în cuptorul cu microunde sau lăsarea apei îmbuteliate expuse la soare în timpul depozitării, pot contribui, de asemenea, la formarea particulelor minuscule de plastic.

„Această lucrare are implicații semnificative pentru sănătatea mediului și a oamenilor”, a declarat coautorul Beizhan Yan, de la Observatorul Lamont-Doherty Earth. „În anumite medii, precum evacuările producătorilor de plastic și ale spălătoriilor, microplasticele se pot forma și pot ajunge în mediile acvatice. Lucrarea arată, de asemenea, că pe suprafețele hidrofobe ale plasticului din apă se pot forma radicali, ceea ce ar putea afecta ecosistemele și sănătatea umană în urma expunerii. În plus, diverse utilizări și procese din viața de zi cu zi pot genera microplastice, inclusiv încălzirea în cuptorul cu microunde și expunerea la soare a apei îmbuteliate în timpul depozitării. Această lucrare fundamentală oferă o cale potențială pentru înțelegerea impactului lor asupra sănătății.”

Prin faptul că arată că microplasticele pot modifica activ chimia apei din jur, cercetarea adaugă o nouă dimensiune preocupărilor legate de poluarea cu plastic. De asemenea, stabilește un posibil mecanism pentru investigarea modului în care aceste particule răspândite interacționează cu sistemele vii, deschizând în același timp calea către strategii de reducere a riscurilor pentru mediu și sănătate.

Distribuie acest articol