Moleculele ARN necodificator deschid noi perspective pentru tratarea bolilor de inimă
O recenzie publicată în revista Genes & Diseases evidențiază modul în care moleculele de ARN ar putea deschide noi căi pentru diagnosticarea și tratarea bolilor de inimă. Cercetătorii de la Shandong Second Medical University și de la Universitatea Qingdao analizează patru grupe de ARN necodificator care influențează creșterea anormală a mușchiului inimii, leziunile cauzate de scăderea irigării sanguine și insuficiența cardiacă.
Spre deosebire de ARN-urile care furnizează instrucțiuni pentru producerea proteinelor, ARN-urile necodificatoare contribuie la reglarea activității celulare. Recenzia se concentrează asupra ARN-urilor nucleolare mici, ARN-urilor care interacționează cu proteinele PIWI, ARN-urilor mici derivate din ARN de transfer și ARN-urilor circulare. Aceste molecule atrag atenția ca potențiali biomarkeri și ținte terapeutice, dincolo de microARN-urile și ARN-urile necodificatoare lungi, mai bine studiate.
Articolul reunește dovezi potrivit cărora aceste grupe de ARN pot afecta activitatea genelor, funcția proteinelor, supraviețuirea celulelor și fibroza cardiacă, adică formarea țesutului cicatricial din inimă. Efectele lor variază: unele molecule favorizează leziunile, în timp ce altele par să protejeze celulele cardiace sau să limiteze modificările structurale nocive. ARN-urile circulare sunt în atenție deoarece mecanismele lor ulterioare sunt relativ bine caracterizate. Ele pot interacționa cu proteinele sau pot influența rețele care implică microARN-uri și ARN-uri mesager, modificând căile legate de creșterea inimii, inflamație și moartea celulară. Cercetările privind celelalte trei grupe de ARN sunt în dezvoltare, deși multe mecanisme funcționale rămân incerte. Recenzia descrie rezultate experimentale care ilustrează posibilitățile terapeutice.
La șoareci, inhibarea unui ARN care interacționează cu proteinele PIWI, numit CHAPIR, a redus mărirea patologică a mușchiului inimii, a diminuat fibroza și a îmbunătățit performanța cardiacă. Vizarea unei alte molecule, CFRPi, a redus, de asemenea, fibroza și a îmbunătățit funcția inimii într-un model de șoarece cu suprasarcină de presiune. Alături de aceste strategii terapeutice apar și potențiale aplicații de diagnostic. Studiile au identificat niveluri modificate ale ARN-urilor în probele de sânge de la persoane cu infarct miocardic, cardiomiopatie hipertrofică și insuficiență cardiacă. Astfel de tipare ar putea ajuta la identificarea bolii sau la evaluarea progresiei acesteia. Unele rezultate sugerează că combinarea măsurătorilor ARN cu markerii cardiaci deja stabiliți ar putea îmbunătăți performanța diagnosticului.
Totuși, aceste oportunități rămân în curs de investigare. Rezultatele obținute la animale nu demonstrează că tratamentele bazate pe ARN vor funcționa în siguranță la pacienți, iar biomarkerii candidați necesită validare clinică suplimentară. Cercetătorii trebuie, de asemenea, să stabilească dacă nivelurile modificate ale ARN-urilor cauzează boala, contribuie la progresia ei sau reflectă pur și simplu leziunile existente.
Dezvoltarea terapiilor va necesita livrarea moleculelor către inimă, controlul efectelor nedorite și evaluarea toxicității și a siguranței pe termen lung. Înțelegerea interacțiunilor dintre grupele de ARN va fi, de asemenea, importantă.