O lună în care spui „nu” mai des îți poate schimba viața
Am fost mereu o persoană care spune „da”, încă de când eram copil. Am acceptat sarcini suplimentare în școală și universitate, chiar dacă aveam deja note mari. La primul meu loc de muncă, ca asistent editorial, nu am refuzat niciun proiect, chiar dacă asta însemna să iau zile libere pentru a finaliza materialele la timp. Ideea de a spune „nu” nu exista în vocabularul meu. Chiar și acum, cu un program de lucru plin și o viață la fel de aglomerată, mă surprind adesea că spun „da” aproape automat la proiecte de muncă sau planuri sociale atunci când sunt întrebată.
Deși există avantaje în a fi mereu disponibilă, recent am început să simt și dezavantajele acestei atitudini. Calendarul meu foarte ocupat îmi lăsa din ce în ce mai puțin timp pentru relaxare. Yoga devenise o activitate pe care o ratam constant, iar programul de lucru era atât de încărcat încât îmi neglijam pasiunile. Meditația de 20 de minute de dimineață părea imposibilă.
Apoi, l-am întâlnit pe Gopi Kallayil. I-am împărtășit stilul meu de viață „da”, presupunând că și el se va putea identifica cu acesta. „Am învățat importanța de a spune nu cu mult timp în urmă”, mi-a spus el. „Este cea mai importantă abilitate pe care o poți practica dacă vrei să spui da lucrurilor care contează cu adevărat pentru tine.”
În acel moment, am decis să fiu mai conștientă de cum îmi umplu calendarul pentru o lună întreagă. Am apelat la Sandja Brügman, fondatoarea The Passion Institute, un program educațional online pentru executivi și antreprenori, pentru ajutor. Astfel, am început o călătorie de o lună în care am îmbrățișat cuvintele „nu”. Am analizat conștient fiecare propunere pe care eram tentată să o accept și am refuzat acele lucruri care ar aduce mai multă povară decât beneficii în viața mea.
Urmează lecțiile esențiale învățate în ultimele 30 de zile.
1. Spunând „nu” îți îmbunătățești concentrarea.
Când mă aflam în modul „da”, eram o mașină de multitasking. La sfârșitul zilei, simțeam o satisfacție familiară dacă reușeam să bifez mai multe lucruri de pe lista mea de sarcini. Însă cercetările recente arată că acest lucru nu mă face mai productivă decât dacă m-aș concentra pe un singur lucru. De fapt, oamenii care sunt supuși constant mai multor sarcini nu pot acorda atenție, nici nu pot recupera informații sau schimba între sarcini la fel de bine ca cei care finalizează un singur lucru de fiecare dată. Cei care cred că multitaskingul le îmbunătățește performanța, de fapt, sunt mai puțin eficienți decât cei care preferă să se concentreze pe o singură activitate.
Când am început să fiu mai selectivă în ceea ce privește acceptarea propunerilor, am constatat că aveam mai puține lucruri de gestionat. Drept urmare, am putut acorda atenție totală acelor activități mai puține pe care le desfășuram. Acest lucru m-a ajutat să produc lucrări mai bune, mai repede.
Un sfat important de la Brügman care m-a ajutat să îmi mențin noua abordare a fost: „Știu ce vrei să creezi. Aceasta va aduce claritate și va facilita să spui „nu”. Pentru mine, a face timp pentru meditație și a merge la cursurile mele favorite de yoga a fost un „da” decisiv. Când am inclus aceste lucruri în viața mea, a fost mai ușor să renunț la orice mi-ar fi putut sta în cale.
2. Spunând „nu” îți face loc pentru a face față problemelor inevitabile.
Aglomerarea programului cu muncă și angajamente sociale este o modalitate subtilă, dar acceptabilă social, de a evita emoțiile incomode care apar atunci când te liniștești. Problemele cu un coleg? Nu trebuie să te gândești la cum le poți rezolva atunci când ești copleșit de termene limită. Tristețea legată de o prietenie care nu mai este la fel de apropiată? Este mai puțin probabil să te așezi și să te confrunți cu acea durere când ești ocupat de dimineața până seara.
Însă, lăsând acele probleme să iasă la suprafață, ai ocazia să le procesezi și să te eliberezi de ele. „Și când asta se întâmplă, imaginează-ți cât de liber vei fi să te concentrezi pe ceea ce contează cu adevărat pentru tine”, spune Brügman.
După o despărțire dificilă, am realizat că stilul meu agitat a fost un obstacol în calea procesării tristeții mele. Deși nu a fost ușor să-mi permit să simt acele emoții, sunt convinsă că această experiență mă va ajuta pe termen lung.
3. Spunând „nu” îți eliberezi mai mult timp pentru reîncărcare.
Un beneficiu evident al alegerii mai atente a modului în care îmi petrec timpul este că am început să am perioade libere în calendar care nu existau anterior.
La început, am fost tentată să umplu aceste perioade cu muncă, fie că era vorba de a răspunde la e-mailuri sau de a începe un proiect. Însă, în decurs de o săptămână, am început să umplu acest timp liber cu activități care îmi hrănesc sufletul. Beneficiul? Timpul petrecut făcând ceea ce îmi place nu doar că aduce bucurie în momentul respectiv, dar mă ajută să mă simt mai clară și mai creativă când mă întorc la birou. De fapt, cercetările arată că creativitatea curge mai ușor atunci când nu te simți presat.
„Poate fi foarte greu—mai ales la început—să faci lucruri care nu au legătură cu a fi productiv sau cu a rezolva ceva”, spune Brügman. „Când încep să spui „nu”, va trebui să te întâlnești cu tine într-un spațiu în care s-ar putea să te simți plictisită, singură sau tristă. Și asta poate fi foarte înfricoșător.”
Este adevărat că aceste noi momente de liniște din viața mea nu sunt întotdeauna plăcute. Dar, din ce în ce mai mult, umplu acest timp liber cu practici de îngrijire personală. Am început să fac drumeții cu prietenii, să mă bucur de băi lungi și pur și simplu să stau pe canapea cu o ceașcă de ceai. Aceste activități îmi oferă un sentiment de bine care mă motivează să continui să spun „nu”.
4. Spunând „nu” devii un prieten, partener și coleg mai bun.
Poate fi tentant să încerci să fii cel mai plăcut partener, prieten, lider sau coleg. Deși a spune „da” la tot poate părea o modalitate ușoară de a face pe toată lumea fericită, am învățat că a transmite un „nu” clar și amabil este una dintre cele mai bune modalități de a stabili limite. Aceste limite nu fac ca oamenii să mă placă mai puțin, ci mai degrabă mă respectă mai mult.
Brügman subliniază că am avut „aha!” momentul pe care toți cei care învață să spună „nu” îl experimentează la un moment dat. „A învăța să spui „
