Pacienții dificili afectează emoțiile medicilor, însă nu și deciziile acestora
Un studiu recent publicat în BMJ Quality and Safety analizează influența comportamentului iritabil al pacienților asupra emoțiilor și deciziilor medicilor din urgență.
Întâlnirile cu pacienți care manifestă un comportament provocator devin tot mai frecvente în departamentele de urgență și sunt corelate cu un risc crescut de compromis al îngrijirii. Studiile anterioare sugerează că astfel de comportamente pot reduce acuratețea diagnosticării și pot împiedica angajamentul și luarea deciziilor în rândul clinicianilor.
Deși se consideră că aceste comportamente generează emoții negative în rândul medicilor, cercetările directe în acest domeniu sunt rare. Dovezile calitative leagă furia, frustrarea și iritarea clinicianilor de un angajament mai scăzut, de un judecat afectat și de o calitate a îngrijirii diminuată, însă mecanismele care stau la baza acestor efecte rămân slab înțelese.
Un studiu recent a fost realizat printr-un experiment randomizat bazat pe vignetă, desfășurat între iunie și august 2022, folosind software-ul de sondare Qualtrics. Medicii de urgență au evaluat patru cazuri simulate din departamentul de urgență, variind comportamentul pacienților (iritabil versus calm) și istoricul de boli mintale (prezent versus absent).
Participanții au fost distribuiți aleatoriu în patru seturi de cazuri, fiecare acoperind toate condițiile experimentale, cu ordine aleatoare a pacienților. Pentru fiecare întâlnire, participanții au raportat emoțiile, angajamentul, evaluările și deciziile clinice.
Un total de 1.000 de medici de urgență au primit invitații, dintre care 134 au completat studiul. Aceștia proveneau din 46 de state din SUA și Districtul Columbia, având o experiență medie de 14,2 ani în medicină de urgență. Analizele inițiale au confirmat că manipularea experimentală a funcționat conform intențiilor, medicii percepând pacienții iritabili ca fiind mai iritabili, mai puțin calmi și mai anxioși decât pacienții calmi.
Rezultatele au arătat că comportamentul pacienților, mai degrabă decât istoricul de boli mintale, a fost principalul factor care a influențat efectele observate. Comparativ cu pacienții calmi, pacienții iritabili au generat un nivel mai ridicat de furie, anxietate și oboseală în rândul medicilor, reducând în același timp sentimentele de empatie, angajament și fericire.
Cu toate acestea, aceste schimbări în percepții nu s-au tradus în diferențe în deciziile clinice, acuratețea diagnosticării sau alte aspecte ale gestionării pacienților. Medicii care au obținut scoruri mai mari pe scala de stres din incertitudine (SUS) au fost în mod special susceptibili la aceste efecte.
De asemenea, istoricul de boli mintale a avut o influență relativ mică asupra răspunsurilor medicilor. Nu s-au observat interacțiuni semnificative și efectele istoricului de boli mintale au fost inconsistente. Medicii au considerat toate cele patru cazuri provocatoare și au solicitat frecvent teste de diagnostic, consultări cu specialiști și au internat pacienți, indiferent de condițiile experimentale.
Studiul a avut unele limitări, inclusiv utilizarea întâlnirilor simulate cu pacienți, în care medicii aveau timp nelimitat și nu erau expuși la întreruperile și presiunile din departamentele reale de urgență. Aceasta ar putea reduce influența comportamentului pacienților asupra deciziilor clinice.
Autorii sugerează că o educație medicală îmbunătățită și antrenamentele profesionale ar putea ajuta medicii să gestioneze mai bine răspunsurile emoționale și incertitudinea, contribuind astfel la îmbunătățirea calității îngrijirii și la sprijinul clinicianului. Soluțiile cuprinzătoare sunt optime, dar intervențiile țintite, chiar și modeste, ar putea îmbunătăți calitatea îngrijirii și sprijinul clinicianului, având în vedere că mulți se confruntă deja cu epuizarea profesională.
