Părțile de fructe și legume aruncate oferă beneficii importante de fibră
Majoritatea dintre noi aruncăm în mod obișnuit coaja, pielițele, tulpinile și semințele fructelor și legumelor în timpul mesei. Însă un nou studiu realizat de King’s College London sugerează că aceste resturi ar putea reprezenta o sursă valoroasă și neglijată de fibră dietetică, oferind beneficii potențiale atât pentru sănătatea publică, cât și pentru mediu.
Studiul, publicat în revista International Journal of Food Sciences and Nutrition, a analizat 12 tipuri comune de produse proaspete în Regatul Unit.
Rezultatele au arătat că componentele „de la rădăcină la vârf” – părțile care sunt de obicei aruncate, precum coaja, pielițele și tulpinile – conțin niveluri semnificativ mai mari de fibră dietetică în 10 din 12 cazuri.
Deficitul de fibră dietetică și risipa alimentară constituie o dublă criză. La nivel global, aportul de fibră dietetică nu atinge recomandările în majoritatea țărilor dezvoltate, în timp ce risipa alimentară a atins proporții de criză. Națiunile Unite au stabilit obiective de dezvoltare durabilă ambițioase pentru a aborda aceste probleme.
În Regatul Unit, numai 4% dintre adulți îndeplinesc minimul recomandat de 30g de fibră dietetică pe zi, consumând în medie doar 16,4g pe zi. În același timp, aproximativ 10 milioane de tone de alimente sunt risipite anual, iar fructele și legumele reprezintă 36% din aceasta.
Fibrele dietetice sunt deosebit de importante. Ele joacă un rol crucial în sănătatea digestivă, ajută la reducerea riscului de diabet zaharat de tip 2 și boli de inimă și promovează senzația de sațietate. De asemenea, pot reduce riscul de boli cardiovasculare, anumite tipuri de cancer și mortalitate prematură.
Studiul, desfășurat de un amplu grup de experți din cadrul Departamentului de Științe Nutriționale și King’s Food de la King’s College London, a examinat produse folosite frecvent în serviciile alimentare. Printre acestea s-au numărat dovleacul butternut, ardeiul gras, broccolii, fructul kiwi, ananasul și pepenele verde. În analiza de laborator, echipa a măsurat conținutul total de fibră dietetică atât al componentelor „de la rădăcină la vârf” (coji, pielițe, semințe, tulpini), cât și al părților consumate de obicei.
Rezultatele cheie au arătat că în 10 din cele 12 tipuri de produse analizate, componentele „de la rădăcină la vârf” conțineau mai multă fibră decât părțile consumate de obicei.
De exemplu:
- Pielea de pepene verde conținea 2,10g de fibră per 100g – echivalentul fibrei dintr-o felie de pâine integrală.
- Pielea și semințele de dovleac butternut conțineau 9,25g per 100g – aproape la fel de multă fibră cât o bol de fulgi de ovăz. Astfel, doar 100g de piele și semințe de dovleac butternut (aproape cât un măr mic) ar putea oferi aproape o treime din aportul zilnic recomandat de fibră.
- Pielea și miezul de ananas conțineau 453,7% (de cinci ori) mai multă fibră decât pulpa. Consumând doar coaja și miezul unui ananas, s-ar putea obține aceeași cantitate de fibră ca din cinci porții de pulpă.
- Cu toate acestea, tulpinile de broccoli conțineau cu 28,4% mai puțină fibră decât floretele pe care le consumăm de obicei, așa că în acest caz, majoritatea oamenilor consumă deja partea mai bogată în fibră.
„Varietatea în conținutul de fibră între părțile alimentului pe care le consumăm și cele pe care majoritatea le aruncă era remarcabilă”, spune Rachel Gibson, liderul proiectului și cercetătoare în Nutriție și Dietetică la King’s College London.
„Componentele ‘de la rădăcină la vârf’ din studiul nostru reprezentau între 25% și 48% din greutatea totală a produselor. Aceasta înseamnă că oamenii aruncă o porțiune semnificativă din ceea ce cumpără. Și aceste părți ale plantei ar putea ajuta la remedierea deficitului nostru de fibră dietetică.”
„Aceasta nu este doar o pierdere nutrițională, ci și una financiară; practic arunci o porțiune substanțială din ceea ce ai plătit.”
Dr. Balazs Bajka, lector senior în Științe Nutriționale, care a condus testarea conținutului de fibră în laborator, adaugă: „Este important de menționat că nu este vorba despre a încuraja oamenii să consume ‘100g de piele și semințe de dovleac butternut’ pentru a crește aportul de fibră. În schimb, prin utilizarea mai bună a părților adesea neglijate ale fructelor și legumelor ca parte a meselor zilnice, avem ocazia să creștem aportul de fibră dietetică într-un mod simplu și sustenabil.”
Pentru a înțelege cum ar putea oamenii începe să încorporeze aceste alimente în dieta lor și pentru a obține o mai bună înțelegere a atitudinilor oamenilor față de ele, cercetătorii au introdus un meniu „de la rădăcină la vârf” la King’s College London.
Înainte de lansare, au testat conceptul pe un grup de 40 de angajați și studenți ai universității.
Feedbackul participanților a relevat bariere importante în adoptarea consumului „de la rădăcină la vârf”:
- Un „disconfort mental” în legătură cu consumul acestor articole.
- Îngrijorări privind digestibilitatea.
- O lipsă de informații nutriționale online, în special pe rețelele sociale, unde tendințele se schimbă rapid și credibilitatea este neclară.
„Interesant este că participanții au perceput beneficiile nutriționale – în special conținutul de fibră – ca un motiv mai puternic decât sustenabilitatea mediului atunci când au luat în considerare adoptarea consumului ‘de la rădăcină la vârf’”, adaugă Georgia Browne.
Catererii și producătorii ar putea avea un impact semnificativ.
Deși cercetătorii subliniază că consumul „de la rădăcină la vârf” nu necesită schimbări dramatice în dietă, ci doar modificări simple în pregătirea alimentelor, ei afirmă că sunt necesare schimbări la nivelul producției alimentare sau în locurile unde mâncăm pentru a obține rezultate tangibile asupra sănătății la nivel populațional.
„Acasă, putem face lucruri precum a lăsa cojile pe fructele kiwi, a folosi tulpinile de broccoli în tigaie sau a încorpora semințele de ardei gras în preparate. Totuși, pentru a vedea o schimbare reală care să reducă risipa alimentară și să îmbunătățească aportul de fibră la scară largă, ar fi minunat să vedem catererii și producătorii de alimente explorând ce deșeuri de fructe și legume sunt generate și căutând modalități
