Profilul depresiei asociat cu somnul perturbat și răspunsuri mai slabe la tratament
Un studiu amplu din Australia a constatat că aproape unul din patru participanți cu un istoric de depresie se încadrează într-un profil circadian propus, caracterizat prin modele de somn perturbate, severitate mai mare a simptomelor și o eficacitate percepută redusă a antidepresivelor, oferind indicii noi despre motivele pentru care tratamentele convenționale pot funcționa mai puțin bine pentru unii pacienți.
Un studiu recent, publicat în British Journal of Psychiatry, a identificat un potențial subtip de depresie legat de ritmurile circadiane perturbate, cu simptome mai severe și răspunsuri mai slabe la antidepresivele comune. Rezultatele, bazate pe o cohortă mare din Australia, dezvăluie, de asemenea, asocieri genetice distincte care ar putea ajuta cercetătorii să înțeleagă mai bine diferențele în depresie și răspunsul la tratament.
Major depressive disorder (MDD) se manifestă printr-un spectru larg de simptome și răspunsuri la tratament, care probabil provin din mecanisme biologice subiacente diverse. În ciuda încercărilor de a defini subtipuri clinice, majoritatea au arătat doar o valoare limitată în prezicerea prognozei sau în ghidarea tratamentului. Ghidurile de tratament actuale se concentrează în principal pe severitate, persistență sau recidivă, ceea ce duce adesea la utilizarea repetată a antidepresivelor prin încercare și eroare. Această abordare subliniază o lacună semnificativă în cercetare: lipsa biomarkerilor acționabili sau a criteriilor clinice clare pentru a ghida tratamentul personalizat. Îmbunătățirea identificării timpurii a căilor distincte ale bolii rămâne o necesitate neîndeplinită critică pentru a îmbunătăți rezultatele în MDD.
Probe emergente indică faptul că perturbarea circadiană joacă un rol cheie în unele sindroame depresive. Conceptul de „depresie circadiană” a fost introdus pentru a descrie cazurile caracterizate prin cicluri de somn și veghe de 24 de ore perturbate, activitate diurnă redusă, energie scăzută și creștere episodică în greutate. Clinic, acest subtip propus a fost asociat cu un debut mai devreme al depresiei, trăsături de tip bipolar, răspunsuri mai slabe la antidepresivele comune și condiții cardiometabolice sau inflamatorii. Marcatorii obiectivi, precum măsurile circadiene derivate din actigrafie, sunt ereditari, iar predispoziția genetică pentru tulburarea bipolară sau MDD este asociată cu ritmuri circadiene întârziate. Variantele genetice care afectează reglarea circadiană și cronotipul de seară au fost, de asemenea, legate de răspunsul slab la antidepresive. Cu toate acestea, rămân lacune în cercetare privind criteriile diagnostice precise pentru depresia circadiană și dezvoltarea intervențiilor țintite pentru acest subgrup.
Studiul actual a analizat datele din Australian Genetics of Depression Study (AGDS), o cohortă națională concepută pentru a investiga factorii genetici și psihosociali în tulburările depresive și răspunsul la antidepresive. Participanții eligibili aveau un diagnostic de depresie, erau de origine europeană genetică inferată și aveau date complete privind scorurile de risc poligenic și informații despre cel puțin trei criterii circadiene. Eșantionul final a inclus 11.380 de adulți (75% femei; vârsta medie 43,8 ani) recrutați între septembrie 2016 și septembrie 2018.
Participanții au completat un sondaj online care evalua simptomele depresive, utilizarea antidepresivelor, comportamentele de somn și circadiene, precum și alte diagnostice de sănătate mintală. MDD a fost evaluată folosind Composite International Diagnostic Interview Short Form conform criteriilor DSM-5. Clasificarea subtipului circadian a fost determinată prin șase criterii: sezonalitate (Global Seasonality Score ≥11), întârzierea punctului de somn (mai târziu decât limitele de vârstă), jetlag social (diferența mai mare în punctele de somn între zilele libere și zilele de muncă în funcție de grupul de vârstă), cronotipul de seară (auto-identificat ca „Definitiv un tip de seară”), hipersomnie (dormind mult mai mult decât de obicei în timpul celei mai severe episoade depresive) și oboseală matinală (foarte obosit în prima jumătate de oră după trezire). Participanții care îndeplineau cel puțin trei criterii au fost clasificați ca având „subtip circadian”; cei care îndeplineau mai puține au fost asociați grupului „non-circadian”.
Eficacitatea antidepresivelor a fost auto-raportată și evaluată pe o scală de trei puncte, fiind comparată între inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (SSRIs), inhibitori ai recaptării serotoninei-norepinefrinei (SNRIs), amitriptilină și mirtazapină, folosindu-se cea mai mare clasă de evaluare atunci când au fost raportate mai multe medicamente. Scorurile poligenice au fost calculate folosind rezultatele studiilor de asociere pe scară largă (GWAS) pentru trăsături mentale, fizice, circadiene, de somn, metabolice și inflamatorii.
Dintre cei 11.380 de participanți, 2.604 au fost clasificați ca având un subtip circadian. Dintre aceștia, 80% erau femei, cu o vârstă medie de 37,9 ani. Hipersomnia a fost cea mai comună, întâlnită în 84% dintre cazuri, urmată de oboseala matinală în 83%, cronotipul de seară în 68%, întârzierea punctului de somn în 42% și sezonalitatea în 41%. Jetlagul social a fost cel mai puțin comun, întâlnit în 35% dintre participanți. Cea mai frecventă combinație a fost hipersomnia, oboseala matinală și cronotipul de seară (18%).
Comparativ cu grupul non-circadian (8.776), participanții cu subtipul circadian erau mai tineri, având o vârstă medie de 37,9 ani față de 45,6 ani. Aceștia erau mai frecvent femei, 80% comparativ cu 73%, și au avut un debut mai devreme al depresiei, 18,7 ani comparativ cu 23,2 ani. Acest grup a prezentat, de asemenea, o severitate mai mare a ideilor maniacale, psihotice și suicidare, precum și un nivel mai ridicat de suferință psihologică și somatică. Cele mai pronunțate diferențe au fost în ceea ce privește vârsta și vârsta la debut.
Subtipul circadian a demonstrat scoruri poligenice mai mari, indicând o predispoziție genetică pentru tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), depresia majoră, anxietatea și tulburarea bipolară. Deși s-a observat un scor poligenic crescut pentru schizofrenie, acesta nu a fost semnificativ din punct de vedere statistic după corecție. Nu s-au observat asocieri genetice pentru neuroticism sau autism.
Subtipul circadian a fost, de asemenea, asociat cu scoruri poligenice mai mari pentru indicele de masă corporală, trigliceride, interleukina-6 și rezistența la insulină, sugerând predispoziții genetice comune implicând trăsături metabolice și inflamatorii. Au existat tendințe spre o predispoziție genetică mai mare pentru migrenă, proteina C-reactivă, diabetul de tip 2, boala
