Singurătatea a crescut semnificativ în Japonia, în ultimele patru decenii
Un studiu recent a arătat că singurătatea a crescut considerabil în Japonia din 1983 până în 2023, evidențiind un fenomen social îngrijorător.
Deși există afirmații răspândite că schimbările sociale au intensificat singurătatea, până acum nu a fost realizat un studiu care să analizeze cum a evoluat acest sentiment în Japonia. Pentru a aborda această problemă, un student absolvent și un profesor de la Universitatea Chuo din Japonia au efectuat o meta-analiză temporară pentru a investiga modul în care singurătatea a variat în timp în Japonia și pentru a identifica factorii care contribuie la această schimbare.
Rezultatele au arătat o creștere a singurătății în Japonia în perioada menționată, cu o accentuare a acesteia în rândul adolescenților și femeilor. De asemenea, indicatori sociali precum ratele căsătoriilor au fost corelați cu nivelurile de singurătate. Aceste descoperiri oferă o bază solidă pentru cercetări viitoare pe tema singurătății și ajută la identificarea populațiilor țintă pentru intervenții menite să reducă acest sentiment.
Studii anterioare au asociat singurătatea cu sănătatea mentală și fizică, precum și cu comportamentele legate de sănătate, demonstrând că aceasta este corelată cu un risc crescut de mortalitate. Organizația Mondială a Sănătății a identificat singurătatea ca fiind „o problemă de sănătate publică globală”, plasând-o ca prioritate de sănătate publică. În Japonia, singurătatea devine, de asemenea, o problemă socială emergentă, dar tendințele pe termen lung nu au fost examinate sistematic. Astfel, acest studiu a utilizat o meta-analiză temporară pentru a analiza cum a evoluat singurătatea în Japonia de-a lungul timpului.
Cercetătorii au căutat în patru baze de date (PubMed, Web of Science, J-STAGE și CiNii) pentru a identifica studii realizate în Japonia care au folosit Scala de Singurătate UCLA. În bazele de date în limba engleză, au fost utilizați termenii de căutare „Scala de Singurătate UCLA, Japonia” și „Scala de Singurătate UCLA, japoneză”. În bazele de date japoneze, s-a căutat „Scala de Singurătate UCLA (în japoneză)”. De asemenea, au fost incluse studii suplimentare identificate în procesul de revizuire. Căutarea a generat 333 de înregistrări. După eliminarea duplicatelor și screening-ul rezumatelor, au rămas 251 de studii. A fost aplicat apoi un set de criterii de excludere, rezultând un eșantion final de 81 de studii, cuprinzând 183 de seturi de date (N = 49.054) incluse în meta-analiză. Ulterior, au fost efectuate codificarea datelor și ajustările scorurilor.
Analiza principală a relevat o creștere semnificativă a scorurilor Scalei de Singurătate UCLA între 1983 și 2023. Această descoperire sugerează că singurătatea în Japonia s-ar fi agravat în ultimele patru decenii. Analizele secundare au arătat, de asemenea, efecte legate de stadiul de dezvoltare și sex. În ceea ce privește stadiul de dezvoltare, singurătatea a crescut în rândul adolescenților. În ceea ce privește sexul, deși bărbații au arătat constant niveluri mai ridicate de singurătate, o tendință în creștere a fost observată doar în rândul femeilor. Analize suplimentare au arătat și influența indicatorilor sociali. Comparând scorurile de singurătate înainte și în timpul pandemiei COVID-19, s-a constatat că scorul era mai mare în timpul pandemiei. În plus, creșterea singurătății a fost corelată cu indicatori sociali precum numărul de gospodării unipersonale, ratele căsătoriilor, PIB-ul și utilizarea internetului.
Acest studiu este primul care investighează modul în care singurătatea a evoluat în Japonia de-a lungul timpului. Rezultatele evidențiază o creștere considerabilă a singurătății și factorii care contribuie la această tendință. Aceste constatări subliniază singurătatea ca o problemă socială presantă și oferă dovezi esențiale pentru susținerea necesității unor cercetări științifice suplimentare și intervenții de politici publice.
Creșterea singurătății a fost evidentă în special în rândul adolescenților și femeilor, ceea ce subliniază necesitatea unui suport țintit. În scopul abordării singurătății în adolescență, viitoarele cercetări vor explora dacă intervențiile alimentare pot contribui la reducerea acestui sentiment. Dacă aceste intervenții se vor dovedi eficiente, se vor analiza în continuare mecanismele biologice subiacente, inclusiv axa intestin-creier. Pentru a sprijini femeile, în special mamele, se dezvoltă un sistem de suport bazat pe inteligență artificială (un „îngrijitor AI”) destinat să alimenteze reducerea singurătății. Se va evalua eficacitatea acestuia și se va lucra pentru implementarea sa în viața reală.
