Studii clinice de fază doi evidențiază îmbunătățiri semnificative ale mobilității la copii cu displazie fibromatoasă severă
Displazia fibromatoasă este o afecțiune rară a scheletului, în care osul normal este treptat înlocuit de țesut fibro-osos slab, provocând fracturi, dureri, deformări și o severă afectare a mobilității.
În multe cazuri, țesutul osos afectat produce cantități excesive de factor de creștere a fibroblastelor-23 (FGF23), un hormon care determină pierderi de fosfat prin rinichi. Deoarece fosfatul este esențial pentru mineralizarea corectă a oaselor, hipofosfatemia persistentă poate slăbi și mai mult oasele deja fragile și poate agrava dizabilitatea pe termen lung. Tratamentul existent cu suplimente orale de fosfat și vitamina D este adesea greu de tolerat și, frecvent, nu reușește să restabilească nivelurile normale de fosfat.
Pentru a aborda această provocare, un grup de cercetare condus de Dr. Alison M. Boyce a evaluat dacă burosumab, un anticorp monoclonal care blochează activitatea FGF23, ar putea îmbunătăți în siguranță echilibrul fosfatului și markerii bolii osoase, precum și funcția fizică la pacienții cu displazie fibromatoasă.
Studiul clinic de fază 2, cu o abordare deschisă, a inclus 12 participanți, dintre care șapte copii și cinci adulți, cu o povară severă a bolii și hipofosfatemie. Participanții au primit tratament cu burosumab timp de 48 de săptămâni, cu monitorizarea regulată a metabolismului fosfatului, markerilor de turnover osos, rezultatelor imagistice, funcției fizice și rezultatelor raportate de pacienți. Rezultatele au fost publicate în volumul 14 al revistei Bone Research pe 27 aprilie 2026.
La începutul studiului, participanții prezentau o implicare scheletică extinsă și dizabilitate fizică majoră. Mulți depindeau de scaune cu rotile, walker-e sau cârje pentru mobilitate. Tratamentul cu burosumab a restabilit cu succes nivelurile de fosfat în intervalul normal superior în toate cazurile până la săptămâna 48. De asemenea, terapia a îmbunătățit retenția fosfatului în rinichi și a crescut nivelurile de vitamina D activă, ambele fiind esențiale pentru metabolismul osos sănătos. Important este că fosfataza alcalină, un marker asociat cu turnover-ul osos anormal și activitatea bolii, a scăzut semnificativ pe parcursul tratamentului.
Cercetătorii au observat și îmbunătățiri funcționale încurajatoare, în special la participanții pediatrici. Mai mulți copii au raportat dureri reduse, mai puțină oboseală și mobilitate fizică îmbunătățită. Doi copii grav afectați au experimentat progrese dramatice. Un participant a trecut de la utilizarea constantă a scaunului cu rotile la mersul independent fără dispozitive de asistență, în timp ce alt copil care nu a mers niciodată independent a reușit să parcurgă distanțe scurte folosind un walker după tratament.
„Constatările noastre demonstrează că țintirea nivelurilor de fosfat în intervalul normal superior poate fi atât sigură, cât și semnificativă din punct de vedere clinic pentru pacienții cu displazie fibromatoasă. Îmbunătățirile mobilității observate la unii copii sugerează că corectarea mai timpurie a dezechilibrului de fosfat ar putea ajuta la reducerea dizabilității pe termen lung,” a explicat Dr. Boyce.
Analizele de siguranță au arătat că burosumab a fost în general bine tolerat. Cele mai multe efecte adverse au fost ușoare și gestionabile, incluzând episoade temporare de creștere a nivelurilor de fosfat și reacții minore la locul injecției. Este important de menționat că imagistica PET/CT detaliată și biopsiile leziunilor nu au arătat dovezi că tratamentul a accelerat creșterea leziunilor sau a crescut activitatea țesutului anormal, abordând o preocupare majoră legată de terapiile care vizează semnalizarea FGF23.
Rezultatele pot avea implicații importante dincolo de displazia fibromatoasă. Studiul susține ideea că menținerea unui echilibru optim al fosfatului ar putea îmbunătăți rezultatele în alte afecțiuni determinate de activitatea excesivă a FGF23. De asemenea, rezultatele ar putea încuraja colaborările între endocrinologi, specialiști în boli osoase, experți în reabilitare și cercetători în boli rare pentru a dezvolta abordări mai țintite pentru afecțiunile scheletice asociate cu dezechilibrul mineral.
„Copiii cu displazie fibromatoasă severă experimentează adesea pierderi progresive ale mobilității în timpul anilor critici de dezvoltare,” a subliniat Dr. Boyce. „A vedea unii pacienți recâștigând mișcare semnificativă și independență oferă o motivație puternică pentru a continua avansarea terapiilor care abordează direct factorii biologici ai bolii.”
Pe termen scurt, burosumab ar putea oferi pacienților și familiilor o alternativă mai eficientă la suplimentarea tradițională cu fosfat, îmbunătățind calitatea vieții și reducând povara tratamentului. Pe termen mai lung, cercetarea ar putea ajuta la stabilirea terapiei biologice țintite ca o abordare standard pentru gestionarea bolilor scheletice rare asociate cu pierderea de fosfat, reducând fracturile, deformările și dizabilitățile pe viață.
În ansamblu, studiul demonstrează că burosumab restabilește în siguranță homeostazia fosfatului și poate îmbunătăți substanțial funcția fizică la pacienții cu displazie fibromatoasă. Rezultatele oferă dovezi clinice importante care susțin inhibarea țintită a FGF23 ca o strategie promițătoare pentru reducerea complicațiilor scheletice și îmbunătățirea rezultatelor pe termen lung în această afecțiune rară și debilitantă.
