Studiul evidențiază modul în care melanomul afectează apărarea imunitară a celulelor pielii
Cercetările arată că tumorile canceroase își transformă activ celulele și țesuturile din jur pentru a crea un microambient favorabil creșterii, supraviețuirii și răspândirii lor.
Melanomul, un tip agresiv de cancer care afectează melanocitele din piele, poate metastaza rapid dacă nu este depistat și tratat la timp. O echipă de cercetători de la Centrul de Cercetare a Alergiilor al Universității Juntendo din Japonia, condusă de Prof. François Niyonsaba, a investigat relația dintre celulele de melanom și keratinocitele, celulele predominante din piele care înconjoară celulele de melanom. Rezultatele cercetării au fost publicate pe 25 august 2026, în volumul 45, numărul 8 al revistei Cell Reports.
„Melanomul provine din melanocitele situate în epidermă, unde celulele tumorale comunică continuu cu keratinocitele. Totuși, majoritatea studiilor asupra microambientului melanomului s-au concentrat pe celulele imunitare, fibroblaste și celulele vasculare, în timp ce contribuția keratinocitelor vecine a fost mai puțin investigată”, a declarat Dr. Quan Sun, primul autor al lucrării, referindu-se la motivația din spatele studiului.
Cercetătorii au analizat mostre umane de melanom. Au descoperit că LL-37, un peptide antimicrobian protector produs de keratinocite, era redus selectiv în keratinocitele din imediata apropiere a celulelor de melanom, în timp ce în zonele mai îndepărtate de tumoră se găsea la niveluri normale. „Această pată spațială sugerează că celulele de melanom pot altera activ funcția biologică a keratinocitelor vecine”, explică Prof. Niyonsaba. Când celulele de melanom au fost cultivate cu keratinocite, producția de LL-37 a fost redusă, confirmând suspiciunile cercetătorilor.
Exozomii, mici vezicule care transportă semnale precum miRNA-urile de la o celulă la alta, au fost, de asemenea, analizați. Exozomii derivați din melanom au fost identificați ca având un efect de reducere asupra LL-37 în culturile de keratinocite umane. În plus, blocarea producției de exozomi cu un medicament numit manumycin A a confirmat că semnalele exozomale erau responsabile pentru reducerea producției de LL-37. „Analiza detaliată a miRNA-urilor a demonstrat că celulele de melanom eliberează vezicule extracelulare, în special exozomi care conțin miRNA-ul „hsa-miR-221-5p”, care sunt preluate de keratinocite și suprimă expresia LL-37”, a spus Dr. Ge Peng. „Prin acest mecanism, celulele de melanom slăbesc o cale locală de apărare epitelială numită „EGFR”, care altfel ar restrânge progresia tumorii”, a explicat el.
De asemenea, cercetătorii au studiat rolul antitumoral al LL-37 folosind modele de melanom pe șoareci și celule. LL-37 a fost găsit capabil să contracareze progresia melanomului prin suprimarea proliferării și răspândirii celulelor. De asemenea, a recrutat alte celule imune benefice precum macrofagele M1 și neutrofilele N1, care contribuie la apărarea antitumorală. În plus, căile de semnalizare precum P2X7/PI3K/AKT și autofagia au fost, de asemenea, inhibate, indicând că efectele sale protective se extind dincolo de inhibarea directă a celulelor tumorale.
În concluzie, semnalele exozomale derivate din melanom suprimă producția de LL-37 de către keratinocite, în timp ce LL-37 derivat din keratinocite contracarează progresia melanomului. „Această „luptă” între tumoră și epidermă oferă o nouă înțelegere a modului în care melanomul își remodelază țesuturile înconjurătoare și sugerează că întărirea mecanismelor de apărare epiteliale ar putea oferi o strategie terapeutică complementară pentru melanom”, a subliniat Prof. Niyonsaba.
Fiecare dintre aceste ținte moleculare ar putea fi explorată pentru dezvoltarea modalităților de tratament pentru melanom. Terapia bazată pe LL-37 ar putea restricționa direct progresia melanomului. Pe de altă parte, calea exozomală derivată din melanom ar putea fi blocată în diferite etape, cum ar fi eliberarea sau preluarea exozomilor derivați din tumoră, neutralizarea hsa-miR-221-5p exozomal sau prevenirea efectelor sale ulterioare în keratinocite. În plus, expresia LL-37 sau hsa-miR-221-5p exozomal ar putea fi utilizate ca biomarkeri potențiali. În general, acest studiu oferă o nouă perspectivă asupra mecanismelor active de apărare împotriva cancerului, inerente pielii normale, și modul în care acestea pot fi exploatate terapeutic.
