Studiul dezvăluie motivele pentru care mersul devine mai lent și obositor odată cu vârsta
O nouă cercetare australiană a identificat motivele pentru care mersul devine mai lent și mai obositor odată cu înaintarea în vârstă, arătând că organismul sacrifică din eficiență pentru a rămâne în echilibru.
Studiul, realizat de Universitatea Flinders și Universitatea din Canberra, subliniază faptul că, pe măsură ce îmbătrânim, corpul adoptă un stil de mers „orientat spre siguranță”, care prioritizează stabilitatea în detrimentul vitezei și eficienței energetice. Acest lucru explică, de asemenea, de ce adulții vârstnici se simt mai obosiți și au un risc mai mare de căderi.
Analizând datele de mișcare ale 107 adulți sănătoși cu vârste cuprinse între 26 și 86 de ani, cercetătorii au identificat schimbări subtile, dar semnificative, în modul în care glezna și mușchii înconjurători controlează fiecare pas.
Dr. Cody Lindsay afirmă că glezna joacă un rol esențial atât în menținerea echilibrului, cât și în avansare. „Pe măsură ce îmbătrânim, corpul începe să favorizeze stabilitatea în detrimentul eficienței. Aceasta ajută la menținerea echilibrului, dar face ca mersul să devină mai obositor.”
Studiul a constatat că adulții vârstnici activează din ce în ce mai mult mușchii opuși din jurul gleznei simultan – un model cunoscut sub numele de co-contractare – care rigidizează articulația și îmbunătățește echilibrul la contactul cu solul.
Cu toate acestea, Dr. Lindsay subliniază că acest lucru are un preț. „Rigidizarea articulației face mersul mai sigur, dar înseamnă că mușchii lucrează mai mult fără a genera atât de multă mișcare înainte”, explică el.
Cercetarea a arătat, de asemenea, că adulții vârstnici produc mai puțină putere de împingere cu fiecare pas, ceea ce duce la pași mai scurți și la viteze de mers mai lente.
Asociatul profesor Maarten Immink afirmă că acest fenomen reflectă o schimbare mai largă în modul în care organismul controlează mișcarea. „Sistemul nervos adoptă o abordare orientată spre siguranță, compensând modificările legate de vârstă prin favorizarea stabilității în detrimentul performanței”, spune asociatul profesor Immink.
„Aceste schimbări pot, de asemenea, să crească oboseala și să facă mersul pe distanțe mai lungi mai provocator, reducând în același timp capacitatea de reacție în cazul căzăturilor sau al alunecărilor – un factor cheie în accidentele dintre adulții vârstnici.”
„Chiar și schimbările graduale pot afecta încrederea și independența, iar oamenii pot observa că se obosesc mai repede sau că se simt mai instabili, în special pe teren accidentat.”
Este important de menționat că rezultatele indică noi abordări pentru menținerea mobilității odată cu înaintarea în vârstă. În loc să se concentreze exclusiv pe forță, cercetătorii sugerează că programele de exerciții ar trebui să vizeze și echilibrul, coordonarea și modul în care mușchii colaborează la fiecare pas.
„Pentru australienii vârstnici, acțiuni simple pot face o diferență, inclusiv activitate fizică regulată, exerciții de echilibru, cum ar fi tai chi, întărirea picioarelor inferioare și activități care pun la încercare coordonarea”, adaugă Dr. Lindsay.
„Menținerea activității fizice este una dintre cele mai importante lucruri pe care le pot face oamenii, iar exercițiile mici și constante pot ajuta la păstrarea încrederii, mobilității și independenței mai mult timp.”
Cercetătorii speră ca rezultatele să contribuie la dezvoltarea unor strategii mai eficiente de prevenire și reabilitare pentru a reduce numărul de căderi și pentru a susține o îmbătrânire sănătoasă.
