Telomeraza umană are o funcție limitată în diverse specii animale
Un studiu recent publicat în Volumul 18 din Aging-US pe 13 aprilie 2026, intitulat „Activitatea telomerazei TERT umane între specii”, a adus noi perspective asupra rolului telomerazei în medicina regenerativă și îmbătrânire.
În cadrul cercetării, cercetătorii au analizat o întrebare cheie în îmbătrânire și medicina regenerativă: poate proteina telomerazei umane să funcționeze eficient în alte specii utilizate frecvent în cercetarea preclinică? Telomeraza joacă un rol central în menținerea integrității cromozomilor prin prevenirea scurtării telomerelor, un proces strâns legat de îmbătrânirea celulară și boli.
Echipa a introdus subunitatea catalitică a telomerazei umane (TERT) în fibroblastele pulmonare primare din mai multe specii de mamifere, inclusiv maimuțe, porci, iepuri, șobolani, câini și șoareci. Ulterior, au evaluat atât activitatea biochimică, cât și capacitatea telomerazei de a extinde telomerele în timp.
Rezultatele au arătat o distincție clară între compatibilitatea biochimică și funcția biologică reală. In vitro, TERT uman a fost capabil să formeze complexe active cu ARN-ul telomerazei din mai multe specii, inclusiv maimuțe, porci, iepuri și șobolani. Totuși, această activitate nu s-a tradus întotdeauna în menținerea eficientă a telomerelor în celulele vii.
Numai celulele umane și cele ale primatelor nonumane au prezentat alungirea progresivă a telomerelor în timp. În contrast, alte specii, chiar dacă au arătat o activitate enzimatică inițială, nu au reușit să mențină extinderea telomerelor în culturi pe termen lung. În anumite cazuri, telomerul a continuat să se scurteze, sugerând că integrarea funcțională a telomerazei depinde de factori specifici fiecărei specii.
Studiul a relevat și limitări importante ale modelelor animale utilizate frecvent. Celulele de șoarece și canine nu au susținut activitatea TERT uman, iar în unele cazuri, exprimarea enzimei umane a dus la o viabilitate celulară redusă și semne de stres celular.
„Aceste rezultate arată că doar celulele primatelor nonumane susțin activitatea funcțională completă a proteinei telomerazei umane într-un context celular, subliniind adecvarea acestora ca modele preclinice pentru strategiile terapeutice bazate pe telomerază.”
Importanța acestor descoperiri constă în faptul că activitatea telomerazei de succes in vitro nu reflectă neapărat ceea ce se întâmplă într-o celulă vie. Recrutarea, reglementarea și funcția telomerazei depind de o rețea complexă de interacțiuni între proteine și procese celulare, multe dintre acestea variind între specii.
În concluzie, acest studiu oferă o perspectivă importantă asupra provocărilor în traducerea terapiei bazate pe telomerază din modelele preclinice la oameni. Prin identificarea primatelor nonumane ca fiind sistemul cel mai compatibil, cercetarea oferă un drum mai clar pentru dezvoltarea terapiilor destinate bolilor legate de telomere și condițiilor asociate cu îmbătrânirea.
