Un studiu dezvăluie un factor esențial în boala inflamatorie intestinală
Cercetătorii de la Nuffield Department of Medicine, Universitatea Oxford, împreună cu Translational and Clinical Research Institute de la Universitatea Newcastle și Departamentul de Imunologie de la Cambridge University Hospitals NHS Foundation Trust, au identificat un factor important în boala inflamatorie intestinală (IBD). Această descoperire schimbă înțelegerea asupra IBD-ului și deschide calea pentru abordări țintite în diagnostic și tratament pentru un subset de pacienți. Rezultatele sugerează că boala inflamatorie intestinală nu este o condiție unică, ci un grup de boli biologic distincte, determinate de mecanisme subiacente diferite.
Într-un studiu publicat astăzi în New England Journal of Medicine, cercetătorii au analizat peste 4.900 de pacienți cu IBD și au făcut două descoperiri importante: mai întâi, un subset semnificativ de pacienți prezintă răspunsuri autoimune la unul dintre „paznicii” sistemului imunitar, interleukina-10 (IL-10), ceea ce duce la inflamație necontrolată; și, în al doilea rând, acest răspuns imun dăunător este mecanismul pentru unul dintre cei mai puternici factori genetici de risc cunoscuți pentru IBD.
Anticorpii care blochează interleukina-10 (IL-10), un mesager celular care acționează normal ca una dintre cheile de control ale organismului asupra inflamației, elimină efectiv „frâna” naturală a sistemului imunitar asupra inflamației, permițând răspunsurilor inflamatorii să continue fără restricții.
IBD, care include boala Crohn și colita ulcerativă, afectează aproximativ 500.000 de persoane în Marea Britanie și milioane la nivel global. Este o afecțiune pe viață care începe adesea în adolescență sau la începutul adulțenței și poate necesita tratamente repetate în spital, medicație imunodepresoare pe termen lung și, în unele cazuri, intervenții chirurgicale. În ciuda progreselor în tratament, mulți pacienți trec prin mai multe terapii fără a obține un control durabil al bolii, afectându-le viața și costând sistemul de sănătate milioane.
Cercetătorii au găsit niveluri ridicate de autoanticorpi anti-IL10 neutralizanți în sângele a aproximativ 3,5% din pacienții cu IBD, atât cu boala Crohn, cât și cu colita ulcerativă, dar nu în indivizi sănătoși. Aceasta ar putea însemna între 15.000 și 20.000 de persoane cu IBD în Marea Britanie care poartă acești autoanticorpi.
De asemenea, cercetătorii au descoperit că prezența acestor anticorpi era puternic legată de purtarea unei variante genetice cunoscute sub numele de HLA-DRB1*01:03.
Legătura dintre HLA-DRB1*01:03 și o formă severă de boală inflamatorie intestinală a fost identificată pentru prima dată de cercetătorii de la Oxford acum 30 de ani. Noile descoperiri arată că persoanele care poartă această variantă sunt mult mai predispuse să dezvolte anticorpi care blochează IL-10, explicând astfel modul în care gena contribuie la boală.
Unul dintre cercetători a declarat: „Am suspectat un rol important al interleukinei 10 în rândul pacienților cu boală inflamatorie intestinală de zeci de ani. Studiul oferă acum dovezi clare și contribuie cu linkul lipsă între o variantă genetică bine cunoscută, care fusese legată de boala inflamatorie intestinală severă în trecut, și autoimunitatea recent descoperită împotriva interleukinei 10.”
Sophie Hambleton a spus: „Această descoperire arată cum studiul unor boli rare, moștenite, poate aduce noi perspective asupra unor afecțiuni comune. Lucrările pregătitoare au fost realizate acum mai bine de 10 ani, când defectele genetice în IL-10 sau receptorul său au fost găsite la copii mici cu IBD sever. Ulterior, ne-am dat seama că autoanticorpii neutralizanți împotriva IL-10 imită acest efect la 2 fetițe cu colită.”
Cercetătorii afirmă că rezultatele susțin dezvoltarea unui test de sânge pentru a identifica acest subgrup de pacienți, ajutând clinicianii să se îndrepte rapid spre un tratament mai adecvat.
Dr. Rainer Doffinger a menționat: „Prin identificarea pacienților devreme și oferindu-le tratamente țintite, am putea reduce dependența de terapii costisitoare pe termen lung și preveni complicațiile. Chiar și reduceri modeste în tratamentele biologice, spitalizări și intervenții chirurgicale ar putea traduce în economii de milioane de lire anual pentru NHS, alături de beneficiile majore pentru pacienți prin intervenții mai puține, calitate a vieții îmbunătățită sau chiar remisie durabilă.”
„Aceasta este cea mai interesantă descoperire dintr-o viață dedicată specializării în IBD. Înseamnă că acum putem identifica un grup unde știm ce cauzează boala și că aceasta creează o oportunitate reală de a schimba modul în care gestionăm această afecțiune.”
Rezultatele reprezintă un pas important spre abordări mai personalizate în diagnosticarea și tratarea bolii inflamatorii intestinale, unde tratamentul poate fi ghidat de biologia subiacente a bolii unui pacient, nu doar de simptome.
