Studiul leagă infecția anterioară cu COVID de un răspuns respirator mai puternic după treziri scurte din somn
COVID-19 poate lăsa în urmă oboseală, dificultăți de respirație și simptome neurologice care persistă mult după infecția inițială. Deoarece aceste efecte pot afecta și somnul, cercetătorii s-au întrebat dacă COVID-19 ar putea altera mecanismele fiziologice care stau la baza apneei obstructive în somn.
Un nou studiu realizat de cercetătorii de la Koç University sugerează că istoricul de COVID-19 nu este asociat cu modificări semnificative în majoritatea trăsăturilor fiziologice cheie care contribuie la apneea obstructivă în somn. Cu toate acestea, cercetătorii au identificat o diferență notabilă: persoanele care au avut COVID-19 au prezentat un răspuns respirator mai puternic după scurte treziri din somn.
Studiul, publicat în Jurnalul de Medicină Clinică, a fost realizat de Yeliz Çelik și Yüksel Peker de la Koç University, în colaborare cu Scott A. Sands, Raichel Alex și Susan Redline.
Apneea obstructivă în somn apare atunci când căile respiratorii superioare se îngustează sau se colapsează repetat în timpul somnului, întrerupând respirația și reducând calitatea somnului. Deși este adesea discutată ca o singură afecțiune, severitatea acesteia poate fi influențată de mai multe mecanisme fiziologice distincte.
Acestea includ cât de ușor se colapsează căile respiratorii superioare, cât de puternic reacționează sistemul de control respirator la modificările de oxigen și dioxid de carbon, cât de ușor se trezește o persoană în răspuns la perturbațiile respiratorii și cât de eficient compensează mușchii căilor respiratorii superioare pentru a menține căile respiratorii deschise.
Pentru a investiga dacă COVID-19 afectează aceste mecanisme, cercetătorii au realizat un studiu de caz-control cu 120 de participanți. Șaizeci de persoane cu un istoric de COVID-19 au fost comparate cu 60 de controale care au efectuat polisomnografie în laborator înainte de pandemie.
Participanții au fost potriviți în funcție de vârstă, sex, indicele de masă corporală și prezența apneei obstructive în somn. Cercetătorii au estimat apoi mai multe trăsături fiziologice din înregistrările de somn ale participanților, ajustând analizele pentru vârstă, sex, indicele de masă corporală și indicele apnea-hypopnea, o măsură convențională a severității apneei în somn.
Participanții erau predominant bărbați, cu o vârstă medie de 55 de ani și un indice de masă corporală mediu de 29,4 kg/m².
Analiza nu a găsit diferențe semnificative între grupuri în ceea ce privește colapsibilitatea căilor respiratorii superioare, stabilitatea controlului ventilator, pragul de trezire sau compensarea mușchilor căilor respiratorii superioare. Aceste rezultate sugerează că o infecție anterioară cu COVID-19 nu alterează substanțial principalele mecanisme fiziologice asociate cu apneea obstructivă în somn.
O diferență a apărut. Participanții cu un istoric de COVID-19 au prezentat un răspuns ventilator mai mare după trezirea din somn. Cu alte cuvinte, respirația lor a crescut mai puternic după treziri scurte.
Această reacție crescută ar putea influența modul în care se manifestă apneea în somn sau cum răspund indivizii la anumite tratamente. Totuși, semnificația clinică a acestei descoperiri rămâne incertă și va necesita examinări în studii prospective.
Rezultatele oferă o imagine mai nuanțată a posibilei relații între COVID-19 și apneea obstructivă în somn. Cercetările anterioare au sugerat că apneea obstructivă în somn ar putea crește riscul de rezultate slabe în timpul COVID-19 acut. De asemenea, cercetătorii au considerat posibilitatea inversă: că COVID-19 ar putea iniția sau agrava apneea în somn prin efecte durabile asupra sistemului respirator, sistemului nervos sau reglementării somnului.
Aceste constatări actuale nu susțin schimbări semnificative în trăsăturile fiziologice fundamentale asociate cu apneea obstructivă în somn la persoanele cu un istoric de COVID-19. Totuși, nu exclud posibilitatea ca infecția să afecteze apneea în anumite subgrupuri sau prin mecanisme care nu au fost măsurate în acest studiu.
Designul de tip caz-control înseamnă, de asemenea, că studiul nu poate stabili dacă COVID-19 a cauzat răspunsul respirator mai puternic observat după trezire. Deoarece studiile de somn ale participanților de control au fost efectuate înainte de pandemie, constatările ar trebui confirmate prin cercetări longitudinale care evaluează aceleași persoane înainte și după infecție.
Studiile viitoare ar putea examina, de asemenea, dacă severitatea infecției inițiale, simptomele COVID lung, statutul de vaccinare sau timpul scurs de la infecție influențează mecanismele respiratorii legate de somn.
În ansamblu, constatările sugerează că fiziologia de bază a apneei obstructive în somn rămâne în mare parte similară la persoanele cu și fără un istoric de COVID-19. Totuși, răspunsul respirator crescut la trezire indică o diferență potențial importantă care ar putea ajuta la orientarea cercetărilor viitoare în tratamentele personalizate pentru apneea în somn și sănătatea somnului post-COVID.
