Studiul leagă oxalatul de inflamația sistemică și deteriorarea inimii
Acidul oxalic ar putea avea un impact mai mare decât contribuția la formarea pietrelor la rinichi — posibil să fie un factor subestimat în inflamația sistemică și deteriorarea inimii la persoanele cu funcție renală afectată.
Cercetătorii din Berlin și Würzburg își prezintă concluziile în revista „Cardiovascular Research”.
Persoanele cu boală renală cronică (BRC) prezintă un risc semnificativ crescut de a deceda din cauza bolilor cardiovasculare. Acestea suferă, de asemenea, de inflamație cronică, cauzele căreia sunt încă parțial înțelese. Acidul oxalic (oxalatul) a fost cunoscut până acum în principal pentru rolul său în formarea pietrelor la rinichi. Această moleculă este un produs natural al metabolismului organismului, se găsește în anumite alimente și este, în mod normal, excretată de rinichi prin urină. Totuși, atunci când funcția renală este afectată, oxalatul se acumulează în organism și poate promova procesele inflamatorii.
Departamentul de Biomedicină Experimentală II de la Spitalul Universitar Würzburg (UKW), împreună cu Centrul de Cercetare Experimentală și Clinică (ECRC), o instituție comună a Charité – Universitätsmedizin Berlin și Centrului Max Delbrück, a investigat mecanismele imunologice care leagă deteriorarea renală indusă de oxalat de inflamația sistemică și leziunile cardiovasculare.
„În proiectul nostru de cercetare, o dietă bogată în oxalat a activat sistemic sistemul imunitar la șoareci. Cu alte cuvinte, procesele inflamatorii s-au răspândit în întregul organism. Aceasta a dus nu doar la deteriorarea rinichilor, ci și la modificări patologice ale inimii care au redus funcția cardiac,” afirmă Dr. Hendrik Bartolomaeus. Acesta face parte din echipa unei profesoare și împărtășește autoratul senior al studiului cu Dr. Nicola Wilck de la ECRC. Studiul a fost publicat în „Cardiovascular Research.”
Mai mult oxalat duce la un număr crescut de celule imune pro-inflamatorii.
Echipa a identificat citokina interleukina-17A (IL-17A) ca fiind un factor cheie. IL-17A este produsă de anumite celule imune și poate amplifica inflamația. Cercetătorii au descoperit că oxalatul promovează producția de IL-17A și perturbă metabolismul energetic al celulelor imune. Niveluri crescute de IL-17A au fost de asemenea detectate la pacienții cu boala metabolică rară hiperoxaluria primară, în care defectele enzimatice determină ficatul să producă prea mult oxalat.
Echipa a mai investigat ce se întâmplă atunci când IL-17A este blocată specific. „În modelul animal, mai multe semne ale bolii s-au îmbunătățit simultan,” spune Wilck. „Funcția rinichilor șoarecilor a fost mai bună, inflamația și fibroză au scăzut, iar deteriorarea inimii a fost redusă. Prin urmare, descriem un ax terapeutic potențial: oxalat–IL-17A–leziuni cardiorenale.” Studiul leagă astfel mecanic nivelurile crescute de oxalat de inflamația mediată de IL-17A, metabolismul celular și daunele organelor cardiorenale.
În general, rezultatele noastre arată că oxalatul nu doar că dăunează rinichilor, ci contribuie și la bolile cardiovasculare prin intermediul IL-17A și al proceselor inflamatorii. Oxalatul nu poate fi privit doar ca o substanță care formează cristale și care afectează local rinichii. Mai degrabă, reprezintă o povară sistemică asupra sistemului imunitar și metabolismului.
Perspective noi pentru terapii antiinflamatorii.
Din punct de vedere clinic, aceasta înseamnă că nivelurile crescute de oxalat nu doar că afectează rinichii, ci și impactează direct sistemul cardiovascular prin procese inflamatorii. Această cercetare ar putea ajuta la identificarea pacienților cu boli renale care prezintă un risc cardiovascular deosebit de ridicat, să permită o interpretare mai țintită a biomarkerilor și să susțină dezvoltarea de noi strategii terapeutice antiinflamatorii.
Cercetătorii intenționează acum să investigheze dacă mecanismele inflamatorii identificate pot fi detectate și în cohortele mai mari de pacienți cu BRC. Aceștia analizează datele privind inflamația sistemică, progresia BRC și complicațiile cardiovasculare. „O întrebare cheie va fi în ce măsură axa inflamatorie mediată de IL-17A observată este specifică oxalatului. Mecanisme similare pot contribui, de asemenea, la daunele cardiovasculare în alte cauze ale bolii renale,” afirmă Bartolomaeus.
Wilck adaugă: „Pe termen lung, dorim să înțelegem mai bine care căi inflamatorii în rinichii cronici afectați pot fi vizate terapeutic și care pacienți sunt cei mai probabil să beneficieze.”
